Cuvantul care incepe cu S_ _
De regula, ne imbracam dupa urmatorul principiu: punem pe noi hainele care servesc scopurilor noastre. Si in functie de aceste obiective, alegem (cu gust?) fie pentru estetic, fie pentru practic. Practic, felul in care ne imbracam public ne stabileste caracterul social: spunem ceva in aceeasi masura in care ascundem ceva din noi. Oricum ar fi, ne expunem inevitabil la critica!
Tot asa cum ma supun eu acum, marturisindu-mi atractia fatala fata de… corset. Iubesc neconditionat un articol plin de erotism, cu o istorie culturala controversata. Corsetul modern, am aflat ca vine din epoca victoriana si a fost conceput si desenat in urma cu 150 de ani (cand a cunoscut perioada de glorie). Pe vremea aia unele feministe aprige l-au blamat stropindu-l din vorbe cu apa sfintita, pentru ca nu vedeau in el decat un instrument de oprimare fizica. Corsetul se considera ca transpune femeia intr-un obiect sexual! Si astfel ea nu isi mai vedea de munca si de casa! Desi, „a sterge podelele” tot o activitate casnica ramane fie ea si „incorsetata” in panglici satinate, caz in care situatia „de munca” ascunde si nuante mai rusinoase (dar mult mai ravnite).
Pentru ca victorienii erau cel putin ciudati in alegeri si comportament, si femeile burgheze din aceasta epoca s-au comportat conform vremurilor, manifestandu-si astfel afinitatea de a se imbraca intr-un mod atipic, care le inhiba miscarile. Asa se face ca aportul adus de ele prin munca societatii, desi sublim, risca sa lipseasca cu desavarsire: nu poti fi eficienta la lucru in tinute care incorseteaza, incita, intriga, revarsa senzualitate si trezesc pasiuni. Plus ca, pentru a mentine o forma de clepsidra perfecta si atat de tanjita a unui corp ideal, femeile incepusera sa imbratiseze o alimentatie dietetica. Deloc potrivit pentru o societate care avea nevoie de brate cu forta de munca nu de roluri excitante! De-aia revolutia sexuala a muncii a inceput subtil cu abolirea corsetului…
Mai mult, fiind asociat cu desfraul (nu era hrana pentru suflet, ci placere pentru trup), corsetul permitea cu obraznicie barbatilor sa subjuge femeile in roluri sexuale bine definite si sa le trateze ca pe niste obiecte (de pret?) in loc sa le respecte individualitatea. Din acest motiv, a si fost considerat un accesoriu (inca mai e??) de prost gust. Dar femeile au rasturnat situatia (ca ele mereu intorc din vorbe daramite din fapte, nu-i asa? :P) si azi corsetul e un mijloc de exprimare a libertatii sexuale.
Femeia de budoir si-a putut recastiga autonomia purtandu-l! In zilele noastre corsetul sustine tocmai dreptul la auto exprimare. O dorinta aprinsa de a fi vazuta, admirata, aleasa si iubita striga cu fiecare volan de dantela si panglica aplicate. Cand este purtat prin alegere, nu din necesitate. Iar corsetul a fost ales, mai ales pentru ca nu face altceva decat sa transforme femeia intr-un simbol. Inainte era unul al ragazului si al bogatiei, acum simbolistica lui traduce doar disponibilitatea pentru… cuvantul care incepe cu S_ _
Ca studiu de caz, corsetul nu e decat un exemplu al modului cum logica utilizarii unui articol vestimentar este afectata atunci cand acesta expune cu generozitate bustul unei femei sau ii redimensioneaza nenatural proportiile. Oare ne face corsetul sa intelegem cum afisarea femeilor in acest fel afecteaza comportamente si tendinte sociale?
PS. Ah, daca m-as fi tinut de experienta marketingului afiliat 😀 as fi pus acum link catre magazinul online de unde se pot cumpara. Asa, astept sugestii 🙂
Credit foto: de aici, recomandata de Carmen Gheorghita (TraiescFrumos)
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.