Cum iti vindeci emotiile?
Mi-a luat foarte mult timp sa inteleg ca asa cum mergem la doctor atunci cand ne doare genunchiul, avem o criza de rinichi sau ne supara stomacul, cu aceeasi intelegere trebuie sa ne tratam emotiile. Nu vi s-a intamplat sa va treziti brusc intr-o stare de apatie desi aparent nu aveati niciun motiv pentru care sa nu va simtiti bine? Cum se face ca desi sanatosi si in putere, unii dintre noi se simt deznadajduiti si nesiguri?
Trebuie sa cantarim lucrurile cu sinceritate! Si eu am cautat perfectiunea care sa imi mangaie orgoliul cu fiecare pereche de pantofi cumparata, cu fiecare parfum, cu fiecare iesire in club, cu fiecare barbat… De fapt, cautam sa gasesc ce lipsea, ce stirbea definitia pe care o aveam despre perfectiune. Asa ma amageam si ma hraneam din dezamagire la fel cum fac cu gogosile care te umfla pe loc si dupa care te simti greoi si somnoros. Si eu citesc din cand in cand mesaje motivationale si uneori plang de nervi si de suparare ca, prin comparatie, mi se pare nedreapta lipsa pe care o simt uneori in viata mea. Dar eu caut sa-mi potolesc demonii, nu sa fac palmares!
Nu stiu exact de cand, dar am inceput sa fiu mai retinuta in admiratia pe care alta data o revarsam asupra celor pe care eu ii vedeam realizati si fara grija. Mi s-a dovedit ca sufletul lor este uneori atat de incarcat, incat simpla lor prezenta este o corvoada in ciuda unei bunastari materiale usor de invidiat. Nu stiu daca ati constientizat cum in prezenta unora va simtiti bine cu voi insiva, sunteti relaxati, increzatori si frumosi, pe cand in alte contexte si cu alti oameni va simtiti apasati, obositi, urati, frustrati. Imi place jocul de dragul jocului, de dragul provocarii sunt in stare sa ma mobilizez asa cum nu o fac cand trebuie, dar nu pot sa nu va intreb ce primeste in schimb sufletul tau daca alergi si esti alergat fara sa ai confortul de a fi lasat sa te descoperi si sa fii tu?
Imi doresc sa indraznesc de fiecare data sa fiu eu! Pentru ca nu e eficient sa analizez la nesfarsit reactiile celor care, necunoscandu-ma, raman surprinsi. Sunt departe de fi muncit serios cu mine insami, dar acum stiu sa ma bucur de locul unde pun capul pe perna fie si pentru ca de la fereastra vad seara cel mai frumos apus de soare, desi in timpul zilei peretii se incing si sfaraie ca un pachet de unt pus pe foc. Sau se ia apa calda periodic. Sau curentul. Sau…
Am inceput sa citesc cea mai recenta carte a lui Gigi Ghinea, Cum m-am vindecat de nefericire (editia a doua). Intuiam care e stilul de abordare si nu as fi cumparat cartea daca nu as fi ramas cu emotia pe care mi-a transmis-o cand am vorbit pentru prima data la telefon, fara sa ne cunoastem. Am sunat aproape convinsa ca, in fata unui numar strain de telefon, de partea cealalta nu va raspunde nimeni. Am primit cel mai frumos exercitiu de pasiune: o conversatie plina de vitalitate si entuziasm care m-au energizat pentru toata ziua. De la cineva cu care vorbeam atunci pentru prima data! Sinceritatea acelui dialog trait (fara nicio legatura cu aceasta carte) mi-a dat de inteles ca am dat peste un exemplu personal din care vreau sa ma inspir. Pentru ca „este profund indecent sa fii nefericit”.
Va recomand cartea fiindca explica de ce fericirea nu sta in lucrurile care ne inconjoara (detalii despre care am mai citit, dar nu am fost pe deplin pregatita sa le privesc cu pricepere), fiind o resursa needucata de care dispunem. Asta inseamna ca fericirea tine de o minima rigoare, de exercitii si de practica si deci, se invata, la fel cum am invatat sa scriem: „o stare de bine interioara, subiectiva (…) poate fi traita diferit de catre fiecare in parte. Insa modalitatile prin care poate fi procurata sunt universale.” Mie mi-a luat multa vreme sa pricep ca asta e o chestie pe care trebuie sa o invat. De-abia acum, cand constientizez asta, imi e clar ca fie ma apuc de treaba, fie nu imi asum nimic (caz in care imi asum neasumarea). Bucurati pe cineva weekendul asta!
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.