Cum fac fata parintii sinceritatii copiilor lor?
Am prins pe TV un interviu cu Andreea Marin care a mentionat o idee pe care ea o sustine si a repetat-o de cate ori a avut ocazia. Si anume ca isi tine viata personala inchisa, pentru ca nu vrea sa fie o carte deschisa si nu isi doreste ca peste ani copiii ei sa poarte durerile ei. Si m-am gandit cat de publici suntem noi azi.
E ciudat… Eu nu am avut sursele sa ii cunosc pe parintii mei mai devreme de varsta cand m-au facut pe mine. Nu stiu cum erau parintii mei la 18 ani de exemplu, cum vorbeau atunci, ce emotii aveau. Am vazut doar cateva poze cu ei din adolescenta si un oracol al mamei de pe vremea cand statea la internat. Nu stiu ce preocupari aveau, ce ambitii si ce dorinte miscau lucrurile pentru ei si cum s-au transformat in timp toate astea.
Si ma gandeam ca azi copiii sunt expusi la imaginea parintilor lor. Si ca pot trece prin filtrul propriei lor judecati citind din ce au lasat parintii lor scris oriunde pe net, si mai ales pe blog (presupunand ca ar fi cazul). Si sincer, sincer nu prea stiu daca eu m-as simti confortabil cu copilul meu care si-ar compune imaginea despre mine nu doar din ceea ce ii arat eu, in calitate de parinte, cat din ceea ce percepe el vazand modul in care eu am raspuns la comentarii sau m-am pozat pentru Instagram…
Oare cum fac fata parintii sinceritatii copiilor lor? Dar a problemelor de clasa a patra? 🙂
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.