Concertul The Cranberries vazut de la gard
Era in iarna lui ’95. Eu purtam o pereche de colanti colorati si adidasii mei noi tip gheata, cu interior verde, pe limba carora se vedea scris Adidas. Erau originali. Tocmai imi daduseam jos salopeta de schi si ma pregateam sa intru in clasa cu cateva pachete de prajituri. Printre dulciurile pe care le adusesem de la cofetarie era si o prajitura de casa, un fel de biscuite cu gem, strat peste strat, care avea pe deasupra o glazura de zahar si bucatele fine de rahat. Nici nu am intrat bine ca una dintre colege venise sa imi spuna ca e surprinsa sa ma vada atat de colorata.
Eram in clasa a cincea si in ziua aia aveam mari emotii. Tin minte ca vesta cu patratele colorate pe care o purtam atunci mai e si acum undeva prin dulap, pe acasa. Avea loc reuniunea de la sfarsitul trimestrului al doilea. O ocazie rara pentru toti dintre noi sa ne vedem la scoala fara uniforme. Cred ca toti aveam emotii pana in varful nasului: baietii nu indrazneau sa vina sa ne ceara sa dansam impreuna, iar ca sa dreaga lucrurile profesorii insistau cand pe langa noi, cand pe langa baieti. Pentru atmosfera ascultam muzica de pe niste casete aduse de colegi si puse pe casetofonul dirigintei.
La un moment dat s-a apropiat el. M-a intrebat daca dansez si mi-a fost rusine sa spun nu. Nimeni nu stia sa danseze, dar te salva daca mergeai printre ceilalti si te chinuiai alaturi de ei. Asa ca am zis si eu da. Mi-am pus mainile pe umerii lui si el m-a cuprins de solduri. Eram cu un cap mai mare decat el, dar nu mai conta: eu aveam colantii colorati si adidasi originali. Si pe dansul ala ascultam toti Zombie.
Au trecut peste 15 ani de atunci si aseara The Cranberries au fost in fata mea la concertul de la Romexpo. Este prima data cand stau la gard. Cand esti atat de aproape de scena ai impresia ca tot concertul e doar pentru tine si ca tu esti cel mai important personaj. Aseara o fana s-a salutat cu unul dintre oficialii echipei, o doamna si-a lasat copilul acasa ca sa vina la concert, CD-ul cu concertul formatiei din Londra se dadea cu 80 de lei, iar o fetita care acum doi ani a primit colierul solistei a avut noroc sa se aleaga cu unul dintre betele bateristului. Dolores O’Riordan la 41 de ani, cu doua fetite acasa, are aceeasi silueta de apreciat.
Pentru invitatii multumiri catre Ciuc Premium, berea muzicii live! Pentru celelalte detalii de la gard multumiri… Lasa, ca va stiti voi doi care 😉
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.