Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
25 mart. 2013

Compromisurile de a locui cu o pisica

Acest post este pentru toti cei care aleg sa tina o pisica doar pentru ca li se pare scumpa si dragalasa cand e mica, fara sa aleaga constient ca o felina vine la pachet cu capricii, nevoi, etape ale varstei, uneori probleme de sanatate. E firesc sa ne emotionam cand un pisoias ne priveste in ochi, dar e crud sa renuntam la el cand dupa ce a crescut nu ni se mai pare nici dragut, nici simpatic, si ajungem sa ne dam seama ca mai mult ne incurca. In viata nu primim doar beneficiile si oricat de mult am vrea nici nu putem sa luam doar avantajele dupa cum ne convine.

Eu am avut 2 motani si in prezent am o motana (lipsa grava de inspiratie in privinta numelui). Pe primul, un motan alb semi-salbatic, l-am primit la usa si toata familia s-a trezit cu ceva nou. Nu prea eram pregatiti la vremea aia sa crestem in casa un animal, dar nici nu-l puteam lasa pe drumuri… Relatia noastra s-a sfarsit brusc cand motanelul inainte sa faca un an a sarit pe geamul de la baie si dus a fost…

Cu al doilea motan, lucrurile au stat diferit: era un pisoias negru si pentru o perioada am crescut-o pe mama lui. L-am avut de mic, era putin ursuz dar cumintel. Din pacate, la acea vreme intreaga familie a fost nevoita sa treaca printr-o serie de schimbari majore de stil de viata iar el nu s-a putut adapta si a ramas mai mult singur. Ca sa nu sufere in casa, ai mei il mai lasau prin curte, la aer. Nu a durat mult pana cand si-a facut un obicei din a sta mai mult pe afara, nu mai venea acasa, cand se intorcea venea muscat. A luat la un moment dat un fel de raia pisicii si nu a putut fi tratat. A suferit pana in ultima clipa cand a murit in baie, unde a stat in ultimele luni pentru ca nu mai putea mergea. A fost o experienta dureroasa pentru care m-am invinovatit ani la rand cand mi-am spus ca nu voi mai creste niciodata animale.

Au trecut multi ani de atunci si mi-am invatat lectiile. Anul trecut mi-am dorit din nou o pisica pentru ca i-am simtit foarte tare lipsa. M-a ales ea pe mine, ne iubim, imi face masaje, ne jucam, insa nu pot sa ignor faptul ca a tine in casa o pisica te obliga sa modifici ceva in stilul cu care erai obisnuit. Asadar:

– oricat ai sterge, oricat ai matura, oricat ai da cu aspiratorul INTOTDEAUNA va fi par de pisica pe perna pe care dormi, pe hainele cu care mergi la job, in bucatarie
daca ai un lucru la care tii foarte mult ori la care lucrezi, pisica cu ala se va juca sau pe el va dormi (vezi tastatura de la laptop)
– cand iti e somnul mai dulce, dimineata dupa 5, pisica are chef de joaca: fie miauna pe la colturi, fie te musca de picioare,  fie da pe jos cu labutele tot ce poate de pe noptiera, masa, dulap, din biblioteca
nu mai poti lasa geamurile larg deschise: ori pui plase metalice ori faci pe politistul (plasele anti-tantari nu sunt sigure, pentru ca ele sar si se agata de plasele respective si le pot rupe); ca polistit trebuie sa fii ultra vigilent, eu nu am fost si m-am trezit intr-o noapte la 12 cautand clinici veterinare deschise la urgenta
miauna tocmai la usile pe care i le inchizi desi nu are vreo nevoie sa se afle in camera respectiva
– daca ai o litiera neacoperita la tine in baie va fi ca pe plaja la Mamaia: mereu nisip pe jos si urme peste tot (mai ales dupa ce speli)
trebuie sa iti planifici bine cat timp iti ajung nisipul si mancarea, e cam neplacut sa lasi pisica nemancata o zi intreaga fiindca tu trebuie sa ajungi la munca si abia pe seara ajungi la pet-shop
pisica are si ea poftele ei: uneori nu mananca ce ii dai in mod obisnuit si atunci arunci tot ce ii lasi ca le gasesti uscate in castron
– prezenta unei pisici impune o reamenajare a locuintei: totul se pune in sertare, lucurile fragile de inchid, nu se mai lasa pixuri si hartii peste tot, iar cana de cafea… pfff, nu prea stiu ce sa va spun aici, ca eu nu beau cafea
pisica nu raspunde la comenzi asa cum ar putea sa o faca un caine dresat: degeaba tipi la ea cand se urca pe masa din bucatarie, degeaba bati din picior, degeaba o bati peste fund
– cand esti pe picior de plecare pisica se agata de dresurile tale noi, daca iti lasi bluza pe pat fara sa vrea ti-o rupe cand topaie [tocmai am descoperit ca mi-a facut o gaura :)], cearceafurile tale nu vor mai fi niciodata ce au fost (ale mele toate sunt ciuruite ca desi are unde sa isi ascute ghearele tot mai bine e in pat)
pisicile intra in calduri: la motani treaba e murdara (incep sa faca prin casa, cel negru facea pe pereti in dormitor oricat am fi protestat si ne-am fi oripilat noi); la pisici lucrurile sunt mai acceptabile (miauna, murmura si se freaca languros de podea)
bradul de Craciun e mai bine sa fie impodobit cu globuri de plastic, sa nu se sparga prea usor ca pisicile au o placere nebuna sa se catere [imi aduc aminte ca la primul Craciun cu motanul alb tata a legat bradul de tevile de la calorifer :))]
– daca nu ai pe cineva care sa treaca sa ii spele vasele, sa ii dea de mancare si sa ii curete litiera ia-ti gandul de a mai pleca in vacanta; cel mult poti lipsi vreo 2 nopti de acasa

Si ceva care e valabil pentru orice animal: daca il cumparati impreuna cu partenerul de viata ori daca vi-l da cadou in numele iubirii, mare atentie ca durata de viata a animalului e de regula mai mare decat durata relatiei, iar la despartire animalul va ramane cu toate amintirile si simbolurile pe care i le atasati. Si chiar de vreti sa uitati totul si sa lasati trecutul in urma, nu prea puteti inchide animalul in dulap…

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alina Constantinescu

 

Mai multe rezultate...