602 vizite 4 aug. 2011

0 comentarii | Atunci: 2009 - 2014

Ce faci cu blogul tau?

Este uimitor cum se vad lucrurile atunci cand nu esti in centrul lor… Poate si de-aia, perceptia celor care ma citesc este ca as calatori mult, ca particip la evenimente, ca primesc invitatii, bautura racoritoare, carti, reptile, cosmetice, stampile personalizate, cadouri, surprize… Ca sa nu uit cate primesc cu blogul mi-am facut chiar o categorie speciala :))

Ce-i drept, anul asta blogul mi-a adus unele dintre cele mai misto experiente, si ma refer aici la lectiile de inot, activitate de care m-am indragostit mai ales datorita antrenorului nostru, Laurentiu Ticala. De asemenea, nu pot sa nu imi aduc aminte cum vara trecuta, tot datorita blogului, am ajuns la Piatra Neamt la o editie locala Lecturi Urbane. Mai nou am inceput sa merg pe bicicleta, chiar ma gandeam cum de mi-a reusit asta fara ajutorul blogului 😀

Despre cum am ajuns in zona asta numita (cu prea multa usurinta?) social media am mai povestit… Bloggingul nu a fost ceva premeditat, in cazul meu. A fost o perioada cand experimentam moduri de interactiune pe twitter si imi placea sa vad cum luna de luna urmaresc si sunt urmarita de tot mai multi. Ceea ce imi placea de fapt era aceasta disponibilitate permanenta (aparenta) a celor cu care interactionam, in sensul in care oricand ai ceva de impartasit sau de intrebat, e cineva care sa iti raspunda. Asa se face ca mai mult din joaca, decat ca strategie, am ajuns sa scriu primele mele posturi ca guest-posturi pe blogul lui Alex Negrea (intuiesc ca experienta a fost exotica de ambele parti, pentru el ca a acceptat posturile unui non-blogger, pentru mine ca am incercat).

Nu cunosteam inca oamenii din spatele blogurilor, asa ca nu prea am indraznit sa cer sfaturi nimanui in legatura cu un posibil blog personal. Intre timp citisem in intregime un blog, si pana azi singurul citit post cu post (paradoxal, desi acum stiu mai multe bloguri citesc mai putin decat la inceput). Asa se face ca, avand in minte un stil de scris si o tentativa de expunere a propriilor texte, m-am trezit intr-o dimineata de noiembrie si mi-am dat seama ca imi doresc sa scriu in spatiul meu, unor oameni care ajung sa ma citeasca fiindca vin la mine, fara sa agresez in vreun fel vreo audienta deja formata. Nu aveam nicio idee care sunt pasii pe care ii implica gestionarea unui domeniu propriu. Am sarit in apa fara sa stiu sa inot, dar cu o curiozitate mult prea nebuna de a afla daca apa ma tine…

Imi aduc aminte ca cele mai mari probleme pe care le-am avut cu blogul inca de la inceput au fost cele tehnice: nu stiam de unde sa imi iau o tema decenta de blog, habar n-aveam cum se personalizeaza, nu intelegeam care sunt pluginurile minim necesare unui blog sau unde e mai bine sa iti hostezi blogul… Multe aspecte de acest fel imi sunt la fel de necunoscute si azi, diferenta e ca acum stiu unde sa intreb.

O alta problema de la inceputuri a fost de natura logistica: cum sa organizez structura blogului astfel incat sa ma regasesc in el pe termen lung, ce motto sa trec (daca sa trec sau mai bine nu), ce alte elemente distinctive as putea avea care sa ma reprezinte… M-am gandit cam in ce categorii s-ar incadra subiectele despre care as putea scrie (noroc ca vom avea intoteauna „diverse”) si am mers mai departe…

Nu in ultimul rand, una dintre problemele initiale a fost de natura emotionala: imi era frica sa nu starnesc reactii nepotrivite si aprioric comentarii negative. Aveam temeri si pentru ca nu prea stiam cu ce „voce” sa ma exprim, daca sa fiu profunda sau cu haz, daca sa raman serioasa sau sa fiu ironica… Azi, cea mai mare „problema” pe care o am cu blogul este sa explic oamenilor care nu sunt din zona asta ce este un blog si ce fac eu de fapt cu asa ceva 😀

Apropo de problemele de blogger, Chinezu zice ca oricat de buni suntem fiecare in parte doar impreuna putem face ceva frumos. Eu cred ca dincolo de colaborare, o comunitate a bloggerilor poate sa regleze niste puncte comune de referinta/ sa sedimenteze roluri/ sa canalizeze interactiunea. Plus ca o comunitate care revigoreaza participarea iti poate pune la dispozitie intrumentele care sa iti permita sa te apuci de treaba, sau pe care singur poate nu constientizezi ca le poti folosi. Cred insa ca o comunitate este eficienta in masura in care te evalueaza si te valideaza daca esti bun: ne dorim sa fim apreciati de cei a caror parere conteaza cu adevarat (alti bloggeri). De multe ori, am senzatia ca desi sunt atat de multe de „furat”, ne lipseste modelul/ autoritatea de la care sa invatam ce trebuie. Pentru cei care sunt bloggeri, voi ce ziceti: calitatea blogosferei e sau nu potentata de existenta unei comunitati?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.