Care-i faza cu fotografiatul si regulile fara sens?
Eram mai demult la una dintre cantinele din Pipera. Atunci eram pe modulul subiectelor legate de food si a lipsei de variatie din meniurile propuse. Asa ca mi-am scos telefonul si am facut o poza unui preparat. Imediat, una dintre angajate m-a intrebat indignata de ce imi permit sa fac poze pentru ca e interzis. Am intrebat si eu daca exista cumva vreun regulament de ordine interioara pe care l-am incalcat si daca e cumva afisat. Am spus de asemenea ca nu vad nicio indicatie care sa arate ca fotografiatul ar fi interzis acolo. Lucrurile au ramas cum au inceput: eu am facut pozele, angajata a strambat din nas.
Intr-o alta zi, eram la supermarket si am facut poze la etichetele de paine, pentru ca intentionam sa scriu despre ingredientele care se folosesc doar din dorinta de a obtine profit, fara niciun beneficiu nutritiv pentru consumator. A rasarit de niciunde un angajat care m-a rugat sa nu fac fotografii ca e interzis. De ce? Unde era anuntul? Cine interzice cui?
Altadata, pe cand eram pe afara, cineva a vrut sa faca o poza cu telefonul ca sa se vada cum se reflecta norii in peretele de sticla al unei cladiri de birouri foarte cunoscuta. Banuiti ce s-a intamplat, nu? A venit un bodyguard care i-a cerut sa stearga poza pentru ca la ei regulile sunt foarte stricte si… nu e voie.
Si nu demult, la parterul cladirii in care lucrez mi s-a facut o surpriza: o serenada. A iesit cu scandal, desigur. Administratorul cladirii, o femeie deloc maleabila, mi-a repetat in mod insistent ca asa ceva nici nu incape discutie, ca acolo ei au reguli si e interzisa orice activitate care nu are acordul directorului. Banuiesc ca iubitii care vor sa isi surprinda romantic iubitele pe vreun coridor, trebuie sa treaca mai inainte prin procedura de aprobare a initiativei din partea oricarei directiuni capabila sa analizeze obiectiv efectele negative ale unui buchet imens de flori, de exemplu. Asa ca ne-am mutat afara, iar unul dintre cei implicati a filmat si am facut poze. Femeia a venit dupa noi, atragandu-mi atentia ca din moment ce si curtea si parcarea intra in aceeasi parcela cu cladirea, se aplica aceleasi reguli si prin urmare fara foto, video… si alte ganduri frumoase.
Nu am primit in niciunul din cazurile amintite vreun raspuns cu argumente logice. Am mentionat de fiecare data ca daca intentiile mele au efect negativ asupra celorlalti – a celor care lucreaza in cladire, iau masa la cantina, isi fac cumparaturile sau stau la aer -, sunt de-acord sa incetez imediat si sa imi prezint scuzele. Dimpotriva, mi s-a raspuns ca nu intereseaza pe nimeni acest gen de consecinte: conteaza sa respectam regulile fata de directiune, ca de acolo vin salariile. Chiar asa? Nu am depasit inca acea perioada in care munceam, nu gandeam?
Pana la urma, de ce sa nu gasim nod in papura daca a ajuns sa ne dauneze la moral orice gest de bun simt? Nu am vazut insa sa ne scandalizam atat de tare cand, la nervi, ne permitem sa dovedim cat ne tine mandria ca stim sa scoatem prin cuvinte, spuse ori scrise, toata murdaria pe care o tinem in noi. Sau, din rautate si abordare prost inteleasa, sa facem porcarii care sunt pe bune in afara legii.
Din pacate, cea mai reala impresie despre caracterul unui om, se face la greu, nu in situatii semi-comice „reglementate” de datul cu parerea. Unii vor alege sa evolueze, netolerand limite si reguli stupide, altii se vor deranja tare de fotografiatul de ocazie si de calcatul pe iarba. Iar altora le va fi mereu imposibil sa inteleaga ca nu regulile fara sens aduc armonie, ci argumentele adaptate continuu.
Voua ce vi s-a mai interzis in ultima perioada?
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.