Cand nu e cool sa fii primul. Sau unicul.
Daca de regula printre elementele de diferentiere specifice unui serviciu/ produs se recomanda de cele mai multe ori „sa fii primul” si „sa oferi ceva unic”, nu este exclus insa ca asemenea pozitionari sa mai dea si gres.
Am avut in seara asta o discutie pornita de la situatia mai putin placuta a unei edituri care nu a reusit sa genereze vanzarile asteptate desi au fost primii care au venit pe piata cu o serie de titluri oferite in exclusivitate. Ceea ce e si mai interesant e ca sunt in continuare singurii care detin acele titluri, deci, cel putin din punctul asta de vedere, au avantajul unicitatii! Si totusi…
Trecand peste studiile de research (despre preferintele publicului cititor cu privire la respectiva serie) sau de deprecierea in timp a genului (poate de aici si interesul actual scazut) si presupunand ca in cazul de fata pretul nu ar fi unul dintre punctele slabe, ma gandeam ca acesta este unul dintre exemplele care vin ca o dovada ca nu intodeauna e bine sa fii primul.
Generalizez ideea si cred ca:
– atunci cand esti primul ai mai multa libertate dar iti asumi si mai multe rateuri din experiente personale
– atunci cand esti singurul care stie sa faca ceva misto sau face ceva mult prea misto risti sa fii si singurul care e capabil sa consume/ intelege ceea ce oferi
De asta primul tip din viata oricarei tipe are cel mai greu drum si, uneori, chiar cea mai lunga batalie de dus pentru a convinge de bunele sale intentii. Alteori nu le are, dar se simte de parca le-ar avea 😛
Revenind la cazul cu cartile: care sa fie motivul esecului? Si in aceeasi ordine de idei, daca ar fi sa alegeti doar dintre SF, dragoste si marketing ce v-ati lua de citit? Eu stiu sigur ca temele stiintifice ar fi ultima alegere, dar asa cum tot zic eu: nimeni nu-i perfect 🙂
Credit foto: Nirvananne
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.