Atat!
Pentru cei care ma citesc (din reader) si doar pentru ei, fiindca moral fata de ei ma simt cel mai obligata, vreau sa va spun ca in aceasta saptamana voi scrie mult (ahh, nu mult ca m-am lasat!) moderat despre filmele pe care le-am vazut (sa tot fie vreo 5), un spectacol jazz cubanez, ce gatesc pentru pisica mea si de ce nu ma lasa sa dorm noaptea, update-uri din sanatate culese din newsletters la care m-am abonat si o parere despre cum mediul nepotrivit subjuga stima de sine.
Acum ca am facut publica intentia mea, neaparat trebuie sa ma tin de treaba! Stiti si ce urmeaza, deci puteti sa va faceti planuri linistiti, daca cumva erati cu mana pe refresh pentru a urmari noutatile despre ce mai fac.
Va las, plec la Sala Palatului unde in seara asta are loc spectacolul de lansare a albumului „2012”. Am reascultat piesele, auzite in intregime pe 8 mai in garajul Europa FM la auditia destinata bloggerilor, si cred ca acum imi e clar ca fata in boxeri si in tricou e melodia care imi place cel mai tare.
Nu mi-o luati in nume de rau, nu sunt un consumator Vama, si asa cum am zis si atunci, albumul asta e genul „love it or hate it”. Apropo, in ce stare trebuie sa te gasesti sa simti ca vrei sa asculti unul dintre cantecele VAMA 2012: cand iti e foame/ cand esti nervos/ dupa ce te-ai certat cu iubita…?
Eu oricum le voi asculta cu stropi de ploaie pe gene si flashuri cu regasirea copilariei. Asta pentru ca ma insoteste cineva alaturi de care am copilarit, care are mai multe emotii decat as fi avut eu la ultimul meu examen.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.