Alina Constantinescu

enotek_meniu_2018
10 iun. 2018

Apus de soare cu chipsuri de cartofi dulci la Enotek

Uneori mănânc multe batoane cu cereale și e totul perfect. Alteori, e nevoie și de-un pahar de vin. Sau două. Și de-o terasă mică, unde sunt case vechi de-o parte și de cealaltă și-o pisică trage leneșă cu ochiul.

Trebuie să mărturisesc că în fiecare vară mă rog să NU plouă, pentru că știu că un nor mă pândește și așteaptă să plouă deasupra mea ca să-mi strice pantofii. Motiv pentru care acum port cu mine o pereche de papuci de plajă, fiindcă ultima dată când mi-am dat jos pantofii ca să merg desculță a fost prea demult ca să cred că mai pot face asta din nou.

Așa se face că nu mai am cum să îndes batoane în geantă și atunci sunt dispusă să citesc orice meniu din oraș, treaba cu cititul meniului fiind ceva foarte obositor, pentru că eu citesc fiecare lucru de pe TOATE paginile și mintea mea analizează în paralel cum ar fi dacă toate lucrurile alea de acolo ar fi combinate altfel.

Atât despre mine. Urmează despre mâncare dintr-un loc la care am dat cu inimi pe Instagram. Atât de bună și, cel mai important, corect gătită, că în timp ce mâncam mi-au venit gânduri și imagini care cred că nu erau ale mele. Toată această situație mi s-a întâmplat în felul următor cu:

– o cremă de praz cu creveți „ca-o-îmbrățișare-de-drag” și cea mai bună pe care am primit-o în viața mea
– pesto de pătrunjel „voios-ca-o-dansatoare-pe-sârmă” de la o tartină cu brânză de capră și ardei copt
– „apus-de-soare” cu chipsuri de cartofi dulci „de-o-îmbărbătare-țanțoșă” și cod în sos provensal „ca-o-călătorie-n barcă”

Pentru sosul provensal mai am și altele de zis, pentru că e ca o plimbare în grădina bunicii în vacanța de vară. Picant, vesel, gustos. Sunt sigură că mi se poate întâmpla să-l mănânc și pe pâine și să am gânduri că-i la fel de bun. Așa că patru selfie-uri mai târziu și un desert, am ajuns la concluzia că să cad pe gândurile altora e de fapt distracția mea preferată la masă.

Locul se numește Enotek – un wine bar cu terasă care are, desigur, multe vinuri, vinuri la pahar în pairing cu mâncarea și un meniu (respectiv pe tabletă) cu metafore. Ce grozav!

DAR.

Se știe că metaforele nu-s pentru toată lumea la fel. Nu-i bai, sigur că pot fi după două pahare de vin.

To be continued.

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 

Mai multe rezultate...