17 ani inapoi
Am plecat la drum si am facut o calatorie in timp. Drumul a fost placut, cu multe melodii din ’80 pana azi, iar lucrurile peste care am dat aproape ca m-au coplesit:
– am scos dintr-o caseta de bijuterii din lemn de piper bratatile mele de os pe care le-am castigat la singurul concurs de miss la care am participat si inelul de printesa primit de ziua mea nici nu mai stiu exact cand
– am regasit primii saboti seriosi pe care i-am primit cu intentii mari dar pe care nu i-am incaltat niciodata de-adevaratlea
– am rasfoit albumul cu postere stranse in numele celor 3 regi ai muzicii dance din Romania (incredibil ca inca mai am o lada plina de caiete, carnetele si albume cu ei)
– am sortat monede straine culese dintr-o vacanta la rusi pe care au facut-o parintii pe vremea cand eu purtam doua codite impletite
– am dat peste cursurile de html (uf!), cele de presa scrisa, cele cu Balaceanu Stolnici, ala de teoria comunicarii si ala de PR de ziua mea de acum 10 ani
– am gasit discheta cu lucrarea mea de licenta
Nici nu mai zic de cutia aia de carton facuta de mine pe care am cusut hartie colorata ca sa tin in ea jucariile mici, de scrisorile prin care pastram corespondenta cu cea mai buna prietena din liceu, de clestisorul ala albastru de par cu mult sclipici, de portofelul meu in culorile PRO TV-ului cu jobenul magicianului pe el, de prima poseta cumparata din banii mei… Nici de papusa Ariel cu parul rosu si lung imbracata in costum de sirena, nici de elefantelul ala galben de plastic in care am avut bombonele cip, nici de bluza aia roz de trening cu dunga nearga… Si nici de jucaria cu motociclista in costum mustar si pantofi cu toc sau de jucaria aia cu vanzatorul de inghetata care se invartea in cerc… Bai, amintirilor, nu aveti jena!
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.