Zilele 5, 6, 7 – astea asa se fac!
Am incheiat ieri excursia pentru care am fost o saptamana prin tara sa vedem locuri. Si pentru ca device-urile mele nu sunt deloc „state of the art technology”, plus ca sunt zone fara semnal unde netul merge ca un pensionar care si-a trait viata, am ratat ultimele trei zile in online. Nu punem la socoteala si distractia care pe unii ne-a dus direct la somn (inclusiv pe mine). Si fiindca inteleg ca noutatile au termen de garantie limitat, revin azi doar cu cateva recomandari de locuri care mi-au placut din Maramures si unde am ajuns zilele astea. Zonele sunt foarte pitoresti, costumati-va ca atare:
– plimbarea in mocanita, daca va e drag sa adunati o gasca de prieteni, cantece si suc >:) si sa stati impreuna cale de o jumatate de zi. Alaturi de gasca #dinromania in ce-a de-a doua excursie* din acest an, ne-am plimbat in mocanita de la Viseul de Sus (despre care are Doru detalii). Drumul dureaza 4/6 ore (dus-intors) iar sus in munti se mai face un popas de unde noi am tot plecat in 5 minute de vreo 25 de ori :)) Folositi cu incredere toaleta de jos din gara fiindca este incredibil de curata! Si nu uitati ca nu veti avea semnal la telefon/ nici net, deci e bine sa plecati doar cu oamenii cu care stiti ca puteti imparti ore frumoase impreuna.
– biserica de lemn din Surdesti, singura care are cel mai inalt turn natural din lume. Mi-a placut ca spre deosebire de alte lacase sfinte, aici biserica nu e pangarita de case construite in imediata apropiere, de poti vedea din curtea bisericii direct pe geamul din camera al vecinilor. Plus ca mie imi place lemnul, ma duce cel mai mult cu gandul la linistea caminului. Peisajul este rupt din viata satului, mai ales daca prinzi o zi cu soare cand e plin de flori si iarba. Am ajuns aici a doua zi de Paste cand am prins obiceiul udatorului, despre care puteti citi la Andra detalii. Nu imi aduc aminte unde in alta parte am mai vazut oameni atat de frumosi. E o frumusete care vine dintr-un fel de regasire a sinelui, din bunatate si mai ales din faptul ca respecti decenta unui trai sanatos. Oamenii venisera imbracati in costume populare, lucrate manual de femeile din sat. Am aflat ca fiecare femeie din sat stie sa lucreze un astfel de costum care poate fi cusut fie cu tintele (paiete), fie cu margele. E o indeletnicire pe care femeile o au in special iarna, cand treburile gospodaresti sunt mai asezate iar ele isi aduna gandurile si se destind cosand. La intrarea in curtea bisericii pline de sateni o doamna mi-a spus ca pentru fata ei a cusut deja doua costume, dar are in minte un model nou, mai frumos, si cand are timp ii va face un costum nou.
– Sighisoara cu tot ce are de oferit: pentru ca e romantica noaptea si plina de detalii la lumina zilei. Am urcat la Biserica Evanghelica din deal, singurul loc unde te simti ca la Gardina Botanica daca te plimbi prin cimitir. Am urcat (in Sighisoara se urca mult :D) si in Turnul cu Ceas unde simti curentii de aer pana in plamani si unde m-a impresionat instrumentarul medical din sec. al 18-lea (mai ales o trusa ginecologica si o cutiuta pentru remedii homeopate). Neaparat luati-va o prastie daca vreti sa hoinariti pe strazile medievale ale orasului!
– cetatea Saschiz (despre care a scris Adi detalii), pentru ca iti da senzatia ca esti la mare desi esti pe munte si pentru ca dupa ce urci drumul pana sus simti ca te-ai retras de lume si ca esti deasupra tuturor. Cetatea este in drumul dinspre Sighisoara spre Brasov, si pentru ca drumul este foarte rupt si ingust se poate urca cat de cat lejer cu masina pana la jumatate. Cand am ajuns intre zidurile cetatii eu m-am pravalit pe iarba! Nu mi-a mai trebuit nimic pana la plecare, iar daca plecarea nu era inclusa in plan as fi ramas acolo sa prind si apusul 😀
*Redescopera Romania este un proiect Petrom, sustinut de BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman.
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.