Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
24 ian. 2013

Vorbim unii despre altii

Cand eram la scoala eu eram o tipa foarte tipicara si stresata: aveam tot felul de tabieturi si superstitii ciudate la care tineam pentru ca imi creau senzatia ca sunt intr-o pozitie de control cu ce mi se intampla. Ieseam cu piciorul drept din casa, mergeam de fiecare data pe aceeasi parte a drumului, nu ieseam in pauze de frica ca ma prinde tocmai pe mine nepregatita la ora, in nustiuce zi a saptamanii imi luam nustiuce pulover. Daca aveam invitati in familie si era in cursul saptamanii eu de-abia ieseam din camera, crezand ca daca ma bucur de conversatiile de la masa sigur o patesc a doua zi si nu ma mai trezesc la timp sa plec la scoala…

Pe cat de absurd si aproape de OCHD pare atitudinea mea neadapata din acea perioada pe atat de mare era impactul asupra lucrurilor in care eu puneam valoare. Nu mai tin minte intreg contextul dar tata ma rugase intr-o seara sa fac ceva, ceva ce iesea din tiparul tabieturilor mele fara de folos. Eu am refuzat pentru ca in mintea mea credeam ca voi pierde controlul asupra evenimentelor care oricum se intamplau day by day dar am tinut minte peste ani raspunsul pe care l-am primit de la tata: „Conteaza ceva atat de trecator mai mult decat familia si parintii tai?”

Nu am putut sa raspund. Nici nu stiam atunci cum. Faptul ca eu ma culcam intotdeauna la 11 si 17 (ceea ce nu e adevarat, e doar pentru exemplu) nu avea legatura cu modul in care imi iubeam parintii, ci cu faptul ca separasem mental planurile: acasa erau parintii, in afara casei erau toate celelalte. Si pentru a stapani aceste doua planuri incercam sa ma impotrivesc oricarei dinamici firesti.

Si cred ca asa se intampla si in unele relatii sau atunci cand noi credem ca iubim: tratam dragostea ca pe ceva separat, de care ne ingrijim cand avem timp, cand nu sunt vecinii in vizita, cand nu mergem la spalatorie sa ne curatam masina, cand nu suntem intr-o alta conversatie importanta, cand nu suntem la munca, cand nu ne jucam cu pisica. Ca si cum am programa dragostea in agenda noastra zilnica, cu diferenta ca, spre deosebire de ce apare pe lista cu lucruri de facut, singurele intervale de timp care ii sunt dedicate sunt cele in care nu prea mai avem nimic altceva de facut.

Cand iubesti pe cineva drag ii iubesti pe toti ceilalti. La fel cum a fi generos doar cu un singur om nu te face de fapt un om generos. La fel cum in iubire nu vorbim unul despre celalalt, ce mai faci tu – ce mai fac eu, ci (este obligatoriu sa) vorbim despre noi si ce e al nostru si atunci cand spalam masina sau sare pisica in pat…

 

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alina Constantinescu

 

Mai multe rezultate...