Usa fara maner
In cladirea noastra modesta de birouri, casa scarilor are pe fiecare etaj cate doua iesiri. La etajul 4, cum ies din lift, trec zilnic pe langa una din usile astea. Si pentru ca nu are maner, usa sta de cele mai multe ori intredeschisa si uneori e aproape data de perete. Nimic interesant pana aici. Motiv pentru care nici eu nu am dat prea multa atentie unei usi oarecare fara maner dintr-o cladire insipida de lucru.
Si totusi…
Ieri dimineata, cand am trecut pe langa ea, am impins-o ca sa o inchid. Insa usa nu are maner… Si mi-am dat seama. Cand lucrurile stau asa, de fapt, nu poti inchide toate usile in urma ta si sa treci mai departe ca si cum din spatele tau nu te mai ajunge nimic. Pentru ca usile fara maner nu stau inchise. Si prin crapatura care ramane oricand poti sa vezi ce se afla de partea cealalta. Alteori poti sa iei totul in piept si sa dai cu usa de perete. Insa niciodata nu o poti inchide. Si cata vreme usa nu are maner, lucrurile vor circula in curenti de o parte si de cealalta.
Intre ceea ce sunt acum si definitia personala la care vreau sa ajung, este de fapt o usa din asta fara maner. Mai ies eu in prag, sau mai stau dupa colt… O mai imping cu genunchiul sau ma pun cu spatele. O tin deschisa sau doar ma strecor. Nici nu conteaza. Important e ca nimic nu ramane incuiat. Totul circula.
PS. Multumesc!
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.