Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
6 dec. 2013

Te rog sa vii!

Este pentru prima data cand pun o scrisoare pe blog… Una care iti e dedicata tie, pentru ca stiu ca tu ma citesti fara sa ma judeci. Si pentru ca de cand ma cunosti si pana azi, m-ai vazut ca pe un copil mare, iar copiii cand au dorinte si le pun in scrisori. Asta voi face si eu, doar ca nu iti voi desena nimic pe langa…  Sunt convinsa ca ma vei intelege ca nimeni altul si fara desene.

Daca tu crezi ca astept sa vii, asa din lipsa de ocupatie… sau ca imi place mie sa sufar fara sa stiu cand o sa apari… sau ca imi place sa ma chinui… te inseli amarnic.

Mi-am dat seama de la inceput ca tu ai ceea ce eu am nevoie, ba chiar si ceea ce eu o viata intreaga nu am stiut ca imi lipseste. A mai durat o perioada pana m-am convins ca tu tii la mine si ca ma poti surprinde in orice aspect. Stii acum ca eu ma las „descoperita” greu si am un fel de „armura” care e dificil de inlaturat. Chiar si azi, cand treci prin atatea, eu pot sa par rece si distanta. Doar ca asta este doar forma mea de auto-aparare. Sa nu te sperii, eu inca te astept!

Poate nu ti-am spus, dar eu am crezut la un moment dat ca esti superman. E clar ca nu ai fost. Dar nu imi pare rau si cred ca nici tie nu iti e rusine de asta. Esti asa cum esti tu. Iar de la tine am invatat ce sa cer si care sunt acele lucruri care conteaza cu adevarat. Au fost si momente cu rasete  dar si cu lacrimi. Nu mi-ai dat intotdeauna ce am cerut si nici eu nu am cerut mereu ce era sanatos.  Asa cum se intampla intr-o piesa de teatru numita „stiu ce fac si fac ce vreau”.

M-ai schimbat. Nici nu ai idee cat… Si stii cum imi dau seama de asta? Ma surprind ca pot accepta mai mult, lucruri pe care nu le-as fi vrut anul trecut pe vremea asta, ori acum sase luni. Tu ai avut puterea sa faci asta: sa nu renunt sa cer.

Noi suntem tare complementari. Imi oferi acele lucruri care imi trebuie si ai face asta si daca nu ti-as cere nimic… Totusi, te rog sa vii si sa imi aduci ce ti-am cerut. Sunt dependenta de tine, asa cum e fiecare alt copil.

Ok. Azi, ACUM, imi lustruiesc ghetele. De fapt, voi curata toti pantofii cu toc stiletto, sandalele alea peep-toe, cizmele din piele intoarsa, bocancii de catarari… Poate parea fun sa am atatea incaltari disponibile si tu sa nu apari, dar nu este…

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alina Constantinescu

 

Mai multe rezultate...