Alina Constantinescu

Numere
4 Noi 2016

10011131 de țârâituri

Țrrrrr, țrrrrrr! O durere îmi țârâie în urechea dreaptă de ieri dimineață. Cred că de atâta durere, acum urechea s-a mărit. Sunt un om mic cu o ureche uriașă. Îmi imaginez că în noua ureche se aude mai bine, și dialogul meu ludic se rostogolește ca o bilă într-un butoi gol. Sunetele fac un ecou prelung și parcă și capul meu țârâie.

Durerea asta de ureche e ca o durere în fund. La fel ca iubirea. Nu contează cât de bine îți merge, la un moment dat tot te îndrăgostești și dacă te-ai îndrăgostit, la un moment dat o să te trezești cu o durere în… ȚRRRRR! ȚRRRRR! E și mai tare. E ca ziua de luni, nu ai cum să o eviți.

Dar n-ar putea durerea, sau iubirea, să se îngrijească ele precum fac cactușii în deșert? Marele dar! Că grijile provoacă blocaje energetice și e mai bine și mai frumos când totul e minunat, ușor și durează. Bine, fie! Pe această planetă accept corectitudinea: să primesc ceva ce știu că merit.

Incredibil! Acum aud voci care mă pun pe gânduri. Una îmi spune să cer să îmi fie respectată dimensiunea spirituală. Alta, spațiul personal. Alta mă trimite la odihnă cu toată metafizica mea. Ar fi bine ca măcar o voce să-mi spună că mă așteaptă ceva bun, foarte bun, și asta curând. Eu vreau să se întâmple ceva bun. Dacă eu cred că merit ceva bun, atunci lumea îmi arată tot ce merit pentru că în urechea mea uriașă mă aliniez cu tot ceea ce pot obține – dacă eu cred că merit.

Îmi mai lipsesc puțin piper roz și spanac cu ciuperci. Nu consider că e important să zic de ce. Știu că-mi plac. Mai ales când mă fac să simt că există vise, speranță, surprize șamd. Cheia e șamd, se înțelege.

Țrrrrr, țrrrr! Zecemiliardetrezeiceișiuna de țârâituri au început să se rostogolească în ureche…

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...