Surpriza de 1 Aprilie!
Exista un loc de Facebook, despre care am mai amintit pe blog, care spre deosebire de starile pe care mi le provoaca celelalte locuri din retea, asta ma face sa ma simt impacata. E o senzatie de regasire si asezare, de fiecare data cand ajung virtual aici si asta se datoreaza atitudinii pe care am regasit-o la cei cu care interactionez.
Valentina, este una dintre aceste persoane. Imi aduc aminte ca am descoperit intr-o seara pe blogul ei bannerul Bune Maniere, si bucuria a fost cu atat mai mare vazand ca gestul ei a fost facut discret si din convingere personala. Saptamana trecuta, pentru ca anuntasem ca ajung la lansarea de carte despre „Primii 10 pasi in fotografia de produs” a lui Asaftei Dragos, am vazut ca urma sa participe si Valentina pe care mi-as fi dorit sa o cunosc personal. N-a fost sa fie atunci, si oricum n-as fi putut sa-i spun nimic din cate as fi avut de impartasit din cauza unei infectii recurente in amigdale.
Spre deosebire de acum 2 ani, cand din cauza aceleiasi infectii am ramas fara voce doar 2 zile, anul asta recuperarea s-a facut mult mai greu. Desi am luat din prima zi de la antibiotic (prescris de medicul de specialitate) pana la sirop de tuse (demult nu am mai consumat o sticla intreaga) si cateva remedii homeopate pentru imunitate ba chiar si tinctura de propolis (sa nu raman pe viata „fara cuvinte, fara detalii„) de data asta 5 zile nu am putut vorbi deloc. Nimic! Zero sunete! M-am dus la farmacie cu post-it-urile scrise cu ce am nevoie, noroc ca la supermarket nu trebuie sa faci conversatie ca muream de foame, va dati seama :))
Fara nicio legatura cu starea de fapt, chiar a doua zi urma sa treaca tatal meu in vizita. El a trecut, insa conversatia s-a redus la un monolog speriat in timp ce eu imi trimiteam raspunsurile prin sms 🙂 Pana la urma cand tii gura inchisa intelegi mai multe, nu? Dar pe langa disconfortul fizic si starile de inflamare/ sufocare/ deshidratare provocate de infectia ca atare, tacerea te duce fortat intr-o stare de meditatie. Si ti se pare ca timpul trece mult mai incet! Si oarecum, parca te regasesti. Daca ma mai si auto-exilam in casa, sigur deveneam buddhista fara cale de intoarcere.
Asadar, comunicarea mea timp de aproape o saptamana s-a redus la mailuri si post-it-uri! Aveam unele portocalii ratacite printre niste carti de joc si le-am folosit ca la scoala sa imi scriu intrebarile sau dupa caz raspunsurile. Stiu ca acum vreo luna plimbandu-ma prin mall (asta e, nimeni nu-i perfect) am intrat sa ma uit de niste post-it-uri si mai colorate pe care sa imi notez ceea ce de regula uit fiindca nu pun pe hartie. Apropo, stiu pe cineva care are in fiecare camera cate un carnetel sau post-it-uri care sa ii fie la indemana, pe care noteaza de la urgente pentru ce e de cumparat sau ce facturi are de platit (si pe astea le lipeste pe usa de la intrare, mi se pare super eficient si sexy!) pana la site-uri, parole sau idei. Imi aduc aminte ca intr-o zi in timp ce vorbeam noi, si-a scos din buzunarul de la sacou un carnetel sa-si noteze ceva ce spusesem… Nu spun ce, e prea mare coincidenta si ar parea cel mai nerusinat self-promo ever 😛
Revenind, astazi de 1 Aprilie am primit un telefon scurt de la o colega care mi-a spus ca cineva mi-a lasat o punga rosie cu numele meu pe ea! Pentru ca prin natura jobului eu primesc (prea multe) materiale promotionale pentru diverse colaborari, initial am crezut ca este din nou vreun promotional. Dar in timp ce coboram sa iau coletul, mi-am dat seama ca e 1 Aprilie si ca ar fi o farsa, de ce nu? Era pe pune: am luat punga si ghici ce? Inauntru sunt notite adezive si un cub foarte simpatic de… de… de post-it-uri colorate!!!
Sincer, m-am uitat la ele fara sa inteleg nimic, crezand in continuare ca sunt promotionale. Am inteles pana la urma ce si cum… Cineva vazuse zilele trecute pe Facebook ca am avut probleme cu vocea si ca atunci post-it-urile mi-au fost de mare folos. Prin urmare, am primit din partea Post-itR un cadou cu ocazia implinirii a 30 de ani de la lansarea in Europa.
PS. Recunosc, azi dimineata de oboseala si nesomn nu am vrut sa ies din casa deloc! A reusit un simplu gest sa ma faca sa nu consider ca ar fi fost o zi chinuita. Si da, gestul e de la Valentina. De cele mai bune maniere! 🙂
UPDATE: Mi-a sugerat sa folosesc notitele adezive atunci cand am inspiratie pentru un post pe blog iar conexiunea la internet e slaba. Oare de unde stia ca eu am conexiunea slaba la net?? Incep sa ma sperii de cate se prinde, nu de alta dar cu netul meu mobil e o adevarata aventura sa faci blogging 😀
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.