Stii cum vei imbatrani?
„O cutie de 33oml de Cola obisnuita contine zece lingurite de zahar, de obicei in forma siropului de porumb bogat in fructoza, si 150 de calorii” (Cum sa-ti pastrezi sanatatea creierului, Jean Carper).
Poftele ne conduc viata! Nu reusim prea usor sa decantam nevoile reale pe care ni le transmite organismul nostru de asocierile pe care le facem cu produsele cu care ne-am format deja obisnuite de alint. Cand avem pofta de dulce e putin probabil sa incercam siropul de artar ori de agave, daca suntem familiari cu gustul dulce din deserturile sofisticate. Dintre toate produsele, dulciurile suplinesc cel mai bine niste nevoi emotionale. Le consumam cand suntem stresati, coplesiti, le savuram pentru placerea experientei, alteori abuzam de ele fiindca ne place sa ne rasfatam.
Cred ca trebuie sa ne consumam abuzurile! Insa acest stil personal de consum, cu toate ratacirile de moment, trebuie facut in final cu iubire si responsabilitate fata de noi insine. Unii sunt constienti de beneficiile unui stil de viata corect, altii cauta solutii sa mai estompeze din efectele propriilor vicii fara a renunta la ele.
Da, putem sa jonglam si sa facem alegeri inteligente cand vrem sa ne energizam si sa ne binedispunem fara efort bucurandu-ne papilele cu dulcele din alimentele care contin carbohidrati. Sa nu neglijam ca efectul alimentelor cu indice glicemic ridicat poate fi redus daca le asociem cu cele cu indice glicemic scazut: o prajitura cu bezea dupa un pranz din legume, o gustare din fructe de padure si cirese in aceeasi zi cand ne e sete de o racoritoare…
Daca zeama de lamaie in mancare scade indicele glicemic de ce sa nu ne folosim de aceasta banala solutie? Daca suplimentele de acid alfa-lipoic si crom ori evitarea fructozei impiedica imbatranirea rapida a intregului organism de ce sa nu apelam la ele? Suntem oricum supusi nivelurilor ridicate de glucoza iar alimentatia moderna ne expune la supradoze constante de zahar! Creierul nostru devine dependent de zahar tocmai pentru ca acesta ne ofera cel mai rapid o stare de buna dispozitie, desi de scurta durata.
Tanjim aproape mecanic dupa acest gust de dulce cu efect imediat, care ne bombardeaza celulele, care ne dinamizeaza ca niste robotei intorsi la cheie. Oare suntem (putin) masochisti cand alegem sa traim senzatii contradictorii de la buna dispozitie la vina, sub placerea promisa de zaharul omniprezent? Oare merita sa ne traim toate poftele daca ele ne imbatranesc urat?
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.