Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
6 Ian 2011

Prima mea excursie

… a fost de fapt o tabara! Care a avut loc undeva prin Dambovita, pe la vreo 11 ani cu o clasa care nu era de la mine din scoala. Ba mai mult, de la o scoala care nu era de la mine din oras. Da, a trebuit sa ma inscriu impreuna cu vara-mea (pe care, daca citeste, o rog sa nege totul sa mai putem salva ceva din onoarea acestei familii) la clasa ei, ea a invatat in Buzau, ca sa merg intr-o tabara la munte. Ca nici nu mai vazusem muntele, imprejurimile si Sinaia, ca doar nici nu sunt din Predeal!

Nu imi aduc aminte ce trasee am facut (in afara de faptul ca am vizitat intr-o zi Castelul Pelisor), tin insa minte ca noaptea era foarte frig si dormeam cate 2 in pat. Iar la pranz, nu apucam niciodata tacamuri iar mancarea era gustoasa si calda, fix cat sa ne fie ciuda ca mancam cu mainile 😛 Atunci am vazut pentru prima data un foc adevarat de tabara si ma gandeam cum naiba vor stinge flacarile alea pana dimineata ca se inaltau pana la acoperis. Cred ca tot pe atunci am dansat prima data cu un baiat (ca ieseam cu totii seara si dansam in cerc, afara, cu muzica data tare).

In tabara asta am avut primele emotii majore: pentru ca nu stiam pe nimeni si trebuia sa am grija de bagaje, de haine si de banii de buzunar. Stiu ca ai mei ma trimisesera si cu alte ganduri, sa am grija de vara-mea care era mai mica, dar cand ai pe cap si haine si bani, cui ii mai sta oare mintea si la altceva? Poze nu cred sa mai avem dar toti eram incantati sa facem schimb de adrese (era moda scrisorilor) cu promisiunea ca vom tine legatura cel putin pana cand ajungem la liceu (fiecare cu al lui, desigur).

15 ani mai tarziu, prima excursie pe care am asteptat-o de cum am aflat ca e posibila, a fost la Melk in Austria: sa vedem o abatie istorica dintr-o zona de deal, in aer curat, liniste si mult verde. Ca nici nu am copilarit cu padurea in spatele casei! Cladirea este irezistibil de frumoasa iar zona merita vizitata pentru sentimentul de regasire pe care ti-l ofera peisajele, cerul si Dunarea… Am urcat cateva poze in galeria de aici ca sa am simtit nevoia sa raspund pe masura la leapsa asta primita de la Semanticus pe care o arunc mai departe catre Corina Georgescu. Sa inteleg daca pasiunea ei pentru turism a aparut in timp sau de pe cand copil fiind, paduri cutreiera 🙂

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...