Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
17 Sep 2012

Preferinte individuale pentru Bucuria Gustului

Povestea asta este despre un brand care s-a strecurat in imaginile legate de mancarurile din copilarie si mai tarziu. In acea vreme gustul era conditionat de mancarea gatita in casa si intr-o oarecare masura de posibilitatea cumpararii de la alimentara, unde daca aduceau lucruri noi eu as fi vrut sa le incerc. Asa se face ca de exemplu adoptarea produselor lactate sa fie strans legata de o chestiune de gust, mai ales cand el aducea bucurie. Bucuria si gustul sunt promisiunea de azi pe care o face acest brand.

Pentru mine el a insemnat singura tabara din perioada scolii, undeva in Dambovita, unde nu am avut apa calda deloc si am tremurat de frig noaptea. Atunci, pentru ca era prima plecare de acasa de o saptamana, am primit la mine un pachet in care pentru prima data am vazut felii de cascaval ambalate individual, simetric taiate. Cat sa nu ma fac de rusine ca nu ma priceam deloc sa tin cutitul si painea in mana.

A mai insemnat si singura branza topita pe care am mancat-o in adolescenta cand aparusera triunghiurile cu sunca, ardei, ciuperci si cele care imi pareau cele mai periculoase, cu verdeata. Si crema de branza dintr-o reclama cu puf de papadie pe care o mancam alaturi de un motan negru cu gandul la niste ore imposibile la istorie si fizica (ce dor imi e de ele, acum!). Asta era vremea viselor ridicate la nivel astronomic, a meselor luate cu parintii, a episoadelor din Tanar si Nelinistit si a casetelor audio.

Acum cativa ani a insemnat si branza telemea in ambalajul ala de doar 200 de grame, pe care o mancam la o masa. Dar azi, la nivel de preferinta gastronomica nu mai inseamna mare lucru: desi iubesc branza cu consecventa mult mai mult decat carnea, le-am cam inlocuit pe ambele intr-un stil foarte personal cu alunele caju, frunzele de spanac, lintea rosie, tofu, mamaliga cu cardamom si cimbru, algele rehidratate, rosiile uscate la soare, uleiul de cocos pentru desert, si, ce sa-i fac, covrigii mancati mereu pe strada. Cand vine vorba de alimente, inclin paradoxal spre lucrurile mai putin inovative, in consecinta si mai putin artificiale. Prefer pe cat posibil lucrurile cat mai salbatice, mai putin procesate, cat mai brute si complicate (de-ar fi facuti si covrigii aia fara zahar si margarina…)

In schimb, brandul asta inseamna azi o pagina de FB cu continut creativ, ca o poveste cu poze frumoase, spusa cursiv. Si faptul ca, dupa cum tocmai am aflat cu ocazia aniversarii celor 85 de ani, din 1968 – dupa intrarea branzeturilor pe piata franceza -, a ajuns printre altele si in Romania. Isi spune Bucuria Gustului.

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...