Prea multe clisee
M-am tot invartit zilele astea pe afara, la film, pe terase, la soare, de unde si lipsa temporara de pe blog (da, din nou :D), si nu am putut sa nu observ in cate clisee ne invartim, incat ma simt agresata ca tiparele pe care trebuie sa le accept s-au impus si sunt acceptate doar din cauza repetabilitatii lor (si a lipsei volumului de alternative):
Asadar, daca iesiti in oras veti observa ca:
– in majoritatea ofertelor cu mancare este inclusa o bautura racoritoare niciodata apa
– cateva cinematografe (din Bucuresti) au oferte in care din partea casei (sau in pretul biletului) sunt incluse o racoritoare sau un ceai insa apa mereu este contracost
– in majoritatea restaurantelor prajitura casei este din ciocolata
– daca ceri sa ti se aduca o bautura fara gheata si fara zahar o vei primi deja indulcita si cu gheata in pahar
– vara aproape peste tot se servesc bauturile reci, putin probabil sa gasesti ceva la temperatura camerei ca si cum daca este cald afara in mod obligatoriu si absolut toti ne dorim sa bem ceva rece
– in meniul de la Ikea chiftelutele vin la farfurie cu garnitura de cartofi, nu e chip sa le combini cu altceva decat daca iei meniuri separate
– acceptam social in public fumatul, sexul (ha!), scuipatul, stam la coada la shaorma si o mancam pe trotuar asa cum consumam mere, merdenele, hot dog, covrigi insa daca iesi afara sa mananci un ou fiert simti priviri dezaprobatoare
– cereti sa vi se faca o clatita simpla si aproape ca cel care le face nu va intelege ce trebuie sa va vanda; cereti-i in schimb una cu gem, cu ciocolata, cu banane si biscuiti sau una din umpluturile „valabile” si totul e in regula
– eclerul este o prajitura care are invariabil glazura de ciocolata cu lapte, niciodata ciocolata amaruie cu alune de padure sau ciocolata alba cu fistic si coaja de portocala (de exemplu)
Sunt doar cateva si da, sunt toate din zona de food, ce altceva mai facem cand plecam in vacanta? Intre timp imi suna in urechi niste colinde de Craciun desi se aude marea iar soarele e sus pe cer. Atipic, dar poate #asaincepe 😀 Pana la urma de ce acceptam cliseele (de orice fel ar fi ele) daca nu ne fac mai buni in a cauta intrebari? Iar fara intrebari, cum am mai gasi raspunsuri? 🙂
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.