Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
8 Ian 2010

Pranz de seara cu migdale zdrobite

Inainte de toate as vrea sa stiti ca pranzul este vinovat pentru tot ce urmeaza de aici incolo pana la punctul final. M-am tot caznit, am rabufnit, ba am clipit mai des, ba am asteptat, dar azi mi-am luat inima in dinti si am reinventat reteta asta, care mi-a ramas in cap zilele astea…

Nu am avut ingredientele maestrului, afara de un borcanel cu smantana cumparat cu ganduri ascunse de sarbatori (iata, gandurile s-au decis sa iasa la lumina 🙂 ), un praf de chimen si aromatul ulei de masline. Dar a fost suficient sa crosetez eu mai departe dupa plac o salata rapida si putin cam excentrica pentru cei mai clasici in simtiri culinare.

Asadar, am luat cu hotarare smantana, bucuroasa ca ii vin de hac dupa ce am lasat-o sa domneasca vreme de vreo cinci noua zile si un an nou in frigider (desigur, este inca in perioada de garantie a producatorului, sa nu credeti altfel 😛 ). Am taiat marunt cativa catei de usturoi, am presarat praful de chimen si am aruncat fara regret ierburi uscate dintre cele care imi plac mai mult, tarhon cat cuprinde si un amestec pagan de za`atar din menta salbatica cu seminte de susan si alte mirodenii orientale.

Intre timp in apa clocotita am varsat pastai verzi de fasole si le-am fiert cat sa nu fie crude. Le-am scuturat bine de apa si le-am scaldat fierbinti in stropi mari de ulei de masline. Cand pastaile s-au mai racorit, le-am pravalit peste sosul cremos din smantana, ierburi si usturoi. Dar gusturile mele parca imi cereau si mai mult, asa ca indrazneala de-abia acum vine, cu un pumn de migdale zdrobite care sa frantuzeasca un pic salata asta. La final, am atins amestecul cu zeama unui sfert de lamaie, care a fost livrata special la cerere de un suflet bun si cu ingaduinta pentru experimentele mele nastrusnice din bucatarie.

A iesit o salata calduta, acrisoara la care nu trebuie sa mesteci ferm decat cand dai de migdalele imprastiate ici-colo.

PS1. Niciun animal nu a fost ranit in timpul operatiunilor, degustatorii inca traiesc (daca apar modificari neplacute, va anunt din timp 🙂 )

PS2. Multumesc Copolovici pentru inspiratie.

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...