Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
20 Mai 2011

Povestea din spatele unei dorinte

Simt uneori ca excesul de energie nu ma lasa sa dorm! Nu ma lasa noaptea, fiindca ziua sunt aproape ca o reptila :))

In acest weekend ma intorc in timp cu multi ani. E o intalnire care m-a consumat de la distanta in aceasta saptamana, care ma emotioneaza in masura in care ma face sa ma simt impacata cu alegerile pe care le-am facut pana acum.

Si dupa doua plecari prin tara si inainte de una noua care se anunta saptamana viitoare, mi-am pus gandurile in ordine si am revenit la o idee mai veche: cartea „Ce-si doresc barbatii – cel mai nou ghid pentru femeile din Romania!„.

In spatele unor promisiuni deja anuntate, cartea asta este la randul ei personajul unei povesti pe care o traiesc de aproape doua luni. Proiectul ii apartine lui Razvan, vorbele sunt ale mele 🙂 Am inceput cu dorinta de afla ce zic barbatii despre femei in intimitatea gandurilor lor, atunci cand nu sunt de fapt fata in fata cu o femeie. Pentru asta am facut un formular cu 44 de intrebari (numarul final nu este intentionat, desi unii ii pot gasi cateva conotatii simpatice) pe care l-am expediat pe mail. Inainte, am facut o lista cu aproape 100 de barbati la raspunsurile carora personal mi-am dorit sa ajung.

Nu, nu am trimis mailuri bulk, am incercat sa personalizez fiecare mail in parte si imi aduc aminte ca in prima zi am inceput la 8 dimineata si pana la 6 dupa-amiaza am cautat sa personalizez mesajele din mail (folosindu-ma de informatii de pe profilul de Facebook/ blog) si am raspuns noilor solicitari. Asta inseamna ca niciun barbat nu a primit propunerea din partea mea cu aceleasi motive pentru care era rugat sa se implice (cu foarte putine exceptii, acolo unde informatiile disponibile pe net nu m-au ajutat).

Povestea cartii are si cateva situatii care, retrospectiv privite, sunt haioase, desi mie mi-au dat mari batai de cap. Iata despre ce este vorba:

SITUATIE 1: le oferim sau nu posibilitatea de a da raspunsuri anonime?

NU– pentru ca ideile se sustin pe numele celor care scriu si toti cei care se implica vor sa fie recunoscuti ca indivizi + riscam sa avem pareri care altereaza realitatea dat fiind ca sub semnul anonimatului putem sa pretindem ca suntem si facem ceea ce in realitate nu indraznim
DA– pentru a pastra accentul pe continut nu pe show –off

SITUATIE 2: in formular facem campuri mici sau mari pentru raspunsuri?

NU– pentru ca avem nevoie de texte, nu de o simpla culegere de raspunsuri
DA– pentru a pastra coerenta si eficienta textului + pentru a avea o viziune de ansamblu rapida care iti permite usor o analiza

SITUATIE 3: am reusit la un moment dat sa il enervez pe Razvan! Si cand te gandesti ca s-a intamplat din entuziasm >:P

M-a surprins volumul de feedback pozitiv primit in doar 3 zile (in conditiile in care am prins si un weekend la mijloc). Pana acum am inteles asa:

– barbatii sunt foarte prompti

  1. 12 reply-uri au fost primite in ziua trimiterii propunerii (din cele 100 de mailuri in total)
  2. 12 reply-uri din 22 de mailuri de reminder trimise sambata dimineata au venit pana la ora 12.30 (rata de raspuns de 50%)

– barbatii sunt cooperanti

  1. raspund la mesage personale/ provocari
  2. daca le dai un task iti spun cand l-au indeplinit
  3. pun intrebari daca au dubii

– unii barbati sunt foarte atenti cu detaliile pe care le transmit despre ei (atunci cand simt ca detin partial controlul aspupra lor)

  1. m-au rugat sa corectez
  2. au insistat sa verific textul trimis de ei pentru a nu avea greseli de ortografie/ exprimare

– unii barbati sunt nesiguri pe varianta finala a propriilor raspunsuri

  1. pun intrebari/ revin/ cer feedback

– barbatii isi insotesc refuzul de a se implica cu increderea ca si fara ei te vei descurca minunat iar proiectul tau e unul reusit

Intre timp, mi-a revenit increderea ca o alta dorinta legata de ce-si doresc barbatii e pe cale sa se implineasca 🙂

 

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...