Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
19 Aug 2012

Paradisul s-a mutat in camp

Sambata dimineata, putin trecut de 5. Ma trezesc fara ceas doar pentru ca stiu ca trebuie sa plec. Doua ore mai tarziu in Gara de Nord ma intampina destui oameni veseli. Trenul de Bacau 1655 este plin ochi: pana se obtine aprobare de la casa de bilete nu se mai dau bilete fara loc. Desigur, trenul nu are decat 3 vagoane dintre care unul e la clasa 1. Si un cuplu de controlori tineri care atrage toate privirile: el prezentabil ca un medic specialist cardiolog, ea in fusta scurta, camasa cu cravata si bratara la picior. Are parul negru si lucios, prins in coada, cercei mari rotunzi. Sa tot vrei sa mergi cu nasul 😉

Dupa Mizil aerul e mai rece decat la Bucuresti. Cand ajung eu e usor innourat si imi incalzesc picioarele in masina unde am pornit aerul cald. Cum se face stanga spre Pietroasele observ ca locul nu mai e la fel: acum asfaltul e nou si drumul mai lat, iar la intrare in comuna prima alimentara care se vede are birt si terasa. Nici duzii din fata primariei nu mai sunt asa de inalti iar plopii au fost trazniti acum cativa ani intr-o ploaie urata.

Ziua mea incepe la biserica. E mult mai mica acum si mai saracioasa decat cum mi-o aminteam din Craciunurile facute la bunici. Cateva femei, cateva colive, cateva lumanari. In corul bisericii e doar dascalul Victor. Cand vorbeste cuvintele lui strabat aerul ca niste sageti ascutite. Fiecare al lui „Doamne miluieste” te loveste peste fata ca o palma. Stie rostul rugaciunilor pe care le canta chiar in timp ce isi face de lucru prin biserica: ii mai aduce scaunul preotului, mai indreapta un pres, mai aprinde o lumanare, dar nu se intrerupe deloc din cantari…

Canta in biserica „de ani multi”, vreo 15 dupa cum am aproximat din spusele celor apropiati. La un moment dat vad ca se da jos de la strana, vine spre femei, se uita prin ochelari urat la ele si le face semn sa taca accentuand „numele Tau”… Femeile il ignora cu privirea si el se opreste: „Vorbiti in soapta, e slujba in biserica” – „In soapta, dascale…” – „Daca nu stiti, sa va invatati!” si isi continua cantarile si mai tare, si mai ascutit, de parca ar vrea sa alunge norii de afara si sa atinga cerurile cu vocea aia a lui, clara ca a unui reporter de la Radio Romania Actualitati.

Cand ies din biserica o iau pe jos pe drum. Vad semnul care arata spre pensiunea „La Butoaie” si intreb ce e acolo. Toata lumea stie despre ce e vorba pentru ca a aparut la TV: aici vii sa platesti ca sa dormi in butoi. Cica au si site! La bunica-mea butoaiele stau in beci pline cu vin si se afuma cu praf de pucioasa care nu da voie la mucegai. Desi vara asta a fost seceta ceaslaua s-a facut doar partial. Incerci boaba din varful strugurelui si daca e dulce, tot strugurele e bun.

Ajung acasa la tara. In solar lastarii de rosii au crescut de 2 metri si s-au rupt sforile de rafie: „S-au rupt si atele, ele (rosiile) au cazut si s-a incurcat una cu alta…” Aceeasi gradina a fost invadata acum de generatii diferite din aceeasi familie de pisici: o pisica a facut 2 pui care la randul lor au facut pui… Toate pisici… „Am patit rau cu ele: se invatasera sa faca in brazda de ceapa!”.

In rest e bine. Aflu ca vita de vie cea mai buna la gatit e de la coarna de mai: ramane verde la fiert. Mai aflu ca la orezul Deroni proportia de lichid nu e de 1 la 4, ca la orice orez, ci ce 1 la 5, ca asta absoarbe mai mult, ca Boromir e un smecher care a luat fabricile de paine ale lui Ceausescu si se bate acum cu Vel Pitar pe orasele din tara. De-aia la Predeal painea e 4.3 lei de 800 de grame, feliata, in timp ce la Buzau e 80 de bani franzela.

Pentru celelalte lucruri exista Carrefour: la bunica azi ardeii sunt cumparati, ceapa e cumparata, cozonacul e cumparat, laptele e luat de la magazin din comuna. Au mai ramas autentice o visinata cu prea mult sirop si o mana de ardei iuti. Nu mai e chiar ca in copilarie…

Cand plec imi aduc aminte de stirea cea mai de senzatie: primarul din Saranga a inchis discoteca din sat si a dat aprobare tocmai la intrare in Pietroasele. Discoteca e un cort alb, cu scaune afara, care troneaza triumfatoare pe camp. Sa nu mai deranjeze pe nimeni. O gasiti chiar langa asfaltul ala nou, pe partea dreapta. Scrie mare: Discoteca OK, Addicted to music. In oras fericirea ar fi fost un serial nou luat de pe net. La tara insa, paradisul s-a mutat in camp…

 

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...