Oportunitati si nesiguranta in rolul de adult
„sometimes in social circumstances I feel uncomfortable like I don’t know what I’m supposed to do, and I still feel like a little kid”
Jeffrey Jensen Arnett, profesor si cercetator in psihologie, a dezvoltat un concept care in engleza e numit „emerging adulthood” si se refera la perioada care se confunda fie cu o adolescenta prelungita, fie cu o maturizare precoce. Este vorba de perioada de la 20 de ani (lately twenties) cand descoperim dragostea si munca in sensurile lor ceva mai profunde si cand intampinam opinii diferite de ale noastre de care ne folosim pentru a ne descoperi pe sine. Aceasta perioada este dominata de provocare si lipsa de echilibru, oportunitate si confuzie, libertate si frica. Maturitatea ne lucreaza.
In aceasta etapa prelungita de descoperiri si nesiguranta relatiile amoroase nu mai sunt doar niste experiente adolescentine de proba, pasagere ori trecatoare, ci iau forma unor relatii in care ne implicam si carora vrem sa ne dedicam. Daca in anii ’50 casatoriile aveau loc in jurul varstei de 21 de ani pentru femei si 23 pentru barbati, azi ne dorim sa intram in rolul de adult de-abia in jurul varstei de 26, respectiv 28 de ani, intelegand ca maturizarea completa e data de casatorie si de statutul de parinte.
Ceea ce e interesant e ca daca in urma cu 50 de ani casatoria, caminul si copiii aveau valoare si importanta cuvenite (desi putine femei din acea perioada urmau studii la colegiu, majoritatea faceau asta doar pentru a-si gasi un sot), aceste 3 realizari au ajuns azi sa fie intelese ca riscuri. Iti risti independenta, eventualele oportunitati si chiar spontaneitatea, cu toate ca rolul de adult aduce dupa sine si doua atribute valoroase: stabilitate si siguranta.
In atingerea maturizarii, esti orientat spre tine: pleci de acasa, locuiesti singur si toate deciziile care te privesc (incepi sa) le iei singur. Iti dezvolti aptitudinile pentru traiul domestic in mod autonom si independent. Aceasta preocupare/ absorbtie/ constiinta de sine este de fapt o cautare a identitatii: inveti cine esti si ce vrei, descoperi calitatile care sunt importante pentru tine la oamenii pe care ii vrei aproape (ce iti place si ce te enerveaza la ei) si incepi sa iti dai seama cum esti evaluat de ceilalti. In privinta aspectului profesional nu cauti doar un job care iti asigura banii de care ai nevoie (asta fiind in sine o nevoie adolescentina) ci inveti ce ti se potriveste si ce nu, din ce domeniu si ce iti aduce satisfactie pe termen lung.
Cu toate acestea, 30% dintre cei cu varsta intre 26 si 35 de ani se simt intre adolescenta si maturitate: nici copii dar nici adulti… E o stare intermediara cand desi esti independent financiar, responsabil de sine si iei decizii independente, te simti ca in situatia amintita la inceput. Daca dezamagirile si esecul te ajuta sa te descoperi ca sa poti intelege ce fel de viitor iti doresti este pentru ca descoperirea si nestatornicia merg mana in mana… Pe larg din aceasta recomandare.
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.