Oamenii cred ce citesc
„In momentul in care ai inceput sa iti compromoti gandurile, esti un candidat la mediocritate”. Ceea ce tocmai ati citit este o replica pe care mi-am notat-o pe intuneric pe spatele unei invitatii de spectacol. Replica apartine unui personaj pe numele sau soldatul Eugene iar spectacolul in cauza este Biloxi Blues pe care l-am vazut saptamana asta la Palatul National al Copiilor.
Poate, la fel ca si mine, nu va sunt cunoscuti din distributie decat Tudor Chirila si Paul Ipate, mai popular in urma reclamelor la telefonie mobila in care apare impreuna cu prietena lui.
Cu toate acestea piesa se joaca in Romania din 2006 cu casa inchisa. In ciuda replicilor pe alocuri ironice, smecheresti sau a naratarii cu umor, povestea dintre cele 9 personaje are loc pe fondul atmosferei din cel de-al doilea Razboi Mondial.
Apropo: stiati ca desi se confrunta cu 7 personaje in plina pregatire pentru razboi, niciunul dintre actori nu a facut armata?
Dincolo de lait-motivul datoriei, al onoarei si al disciplinei mi se pare ca stau ambitii personale simple, poate chiar naive: de a-ti spune parerea, de a fi ascultat, de a fi iubit, de a sti ce gandeste despre tine cel cu care imparti o camera…
Este o piesa care dureaza peste 2 ore, iar sfarsitul descris in cateva propozitii care explica destinul celor implicati nu este cel mai fericit. Jocul actorilor este insa unul care va ofera cateva momente savuroase de ras.
Nu as vrea ca cele scrise pana aici sa va para o recomandare. Fiindca nu pot judeca ceea ce va place, iar eu nu stiu intodeauna sa apreciez corect calitatea unei piese exceptionale. Mai ales ca, asa cum zice o alta replica din spectacol, se pare ca oamenii cred ce citesc…
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.