Alina Constantinescu

Relaxare
20 Oct 2016

O caut pe Alina!

Cea care se întreabă și pe ea ce părere are, atunci când sunt prea multe păreri în jur, și care se pune de-acord cu gândurile din capul ei. Sorry, dar fiecare vine la petrecere cu masca lui de oxigen! Bonus: eu primesc și desert, pentru că tocmai m-am pus de-acord cu mine să scriu cu diacritice, după o pauză de… ahhh… deeeee doi ani.

Cred că am avut un fel de tulburare emoțională când mi-au rămas mici pantofii de prințesă. Pentru că nu-mi vine să cred că între timp m-am făcut mare, am primit bani de buzunar și „fă, mamă, ce îți place ție!” Iar eu am pierdut banii, anii, sensul, fiind preocupată să duc în spate câteva instabilități și neputințe. Fără sentințe!

Deci, unde e Alina? Cea care vrea să se exprime așa cum este ea. Și care are prin buzunare filosofii de rezistență (de subzistență?), mostre de parfum, culori și bobițe pentru Motana. Sigur, cel mai grozav e când buzunarele sunt pline cu bilete la teatru și bomboane, dar nu poate să fie tot timpul vară.

Dar vară poate fi! Tocmai am rupt buruienile, am aerisit pe aici, am spălat rufele – în particular (sic!) și mi-am luat vată pe băț. Să mă manifest pe mine este mai mult decât o intenție. Este o mare bucurie, așa de mare că plouă cu pudră de cacao 😉 Amuzant și dubios în același timp și tare-mi place!

Opa, bate cineva la ușă. E ea. De acum dispun cum vreau de cele șasecuvintele ei și de ceaiul cu lămâie. Îmi acord simbolic premiul întâi pentru că am adus-o înapoi. Urmează vremuri interesante, o lume rotundă și priviri de rodie!

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

2 Comments

 

Mai multe rezultate...