Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
21 Sep 2011

Nu-i aici…

Stateam zilele trecute in liniste cu privirea catre o pictura bisericeasca infatisand-o pe Sf. Parascheva. Eu sunt nascuta chiar in ziua cand se praznuiesc moastele Cuvioasei in cadrul unuia dintre cele mai mari pelerinaje ortodoxe de la noi. Cu toate acestea nu am ajuns niciodata la Iasi…

Si in linistea gandurilor mele mi-am amintit cum prin adolescenta incepusem sa citesc Biblia pentru copii. Era o cartulie cu coperta albastra, frumos colorata si cu pagini lucioase. Intr-o seara, aproape de miezul noptii, m-a impins curiozitatea sa citesc despre Sfarsitul Lumii. Nu erau mai mult de 3 paragrafe in care se descria sfarsitul apocaliptic dar a fost suficient incat sa adorm cu greu in noaptea aia. In urmatoarele zile m-am gandit doar la cate am de pierdut si de cate vacante la tara alaturi de bunici nu voi mai avea parte…

Si totusi, in copilarie nu am fost straina de slujbele de la biserica. Bunica ne ducea de fiecare data de Paste si de Craciun, cand eram la ea in vacante. Stiu ca iarna imi inghetau degetele de la picioare si imi amorteau fiindca pana nu se termina Liturghia nu stateam deloc jos. Insa de nimic nu m-am bucurat mai sincer si mai mult decat atunci cand, odata ajunsi acasa, gaseam un brad impodobit cu cadouri sub el. Este una dintre cele mai puternice amintiri pe care le am in suflet chiar si acum dupa foarte multi ani.

Mi se intampla adesea sa tanjesc dupa momentele de acest fel, simple si nepangarite. Si trebuie sa recunosc ca profit de fiecare dialog interior pentru a le retrai. M-am intors in timp pentru ca fac acest exercitiu in incercarea de a ma regasi. Incerc sa ma redefinesc in raport cu ce imi place/ ce stiu sa fac/ ce pot oferi mai ales ca oficial, de la sfarsitul acestei luni, voi incheia o etapa care mi-a adus in ultimii 5 ani o serie plina de amintiri.

Nu-mi place sa traiesc relatiile cu teama de sfarsit! Ma arunc ca la pariu, desi mai intelept ar fi sa stiu ce fac. Iar cand nu stiu ce urmeaza e cam ca atunci cand am citit pentru prima data despre Sfarsitul Lumii in Biblia pentru copii. Cu toate ca bunica a avut grija sa ne duca mereu la biserica de unde eu tin cel mai bine minte cum tremuram de frig si cata fericire traiam cand ajungeam acasa la caldura…

Pana la urma sfarsitul e intotdeauna unde il vedem noi?

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...