Nu e ca trailerul
Azi se lanseaza in cinematografe comedia „Domestic” in regia lui Adrian Sitaru. Sau a filmului comedie slash drama asa cum e prezentat pe IMDb. Trailerul e amuzant si promite o productie cinematografica spumoasa si cu momente umoristice faunatastice. Actiunea e conturata de un tata grijuliu, erudit, de profesie taximetrist, un presedinte de bloc, fire miloasa si gospodar, un locatar care iubeste muzica si cainii si necuvantatoarele care isi joaca propriul rol. Puteti vedea trailerul aici.
Am citit ca filmul a beneficiat de o intreaga campanie de promovare facuta pro bono de o agentie care a conceput de la postere pre-lansare la bannerele de la metrou, la adds pe Facebook, la evenimente, la parteneriate cu producatori de carne de pasare. Tot procesul despre cum au promovat filmul aici.
In plus, fiecare animal implicat beneficiaza de cate un clip propriu de prezentare. Pentru PR au nume desi ele nu sunt folosite in film, afara de cel al pisicii: pe iepure il cheama Cezar si e cel mai rapid actor din Romania, pe porumbel il cheama Bobby si a obtinut rolul care ii fusese oferit in prealabil rivalei vrabii, pisica Titi a avut o prestatie perfecta, gaina Cocoo a fost solicitata la maxim de filmari, curcanul Penesh s-a umflat in pene si s-a presupus a fi avut o idila cu gaina iar cainele Patrocle a fost loial si motivat. Puteti vedea toate clipurile aici daca mergeti in meniul cu Echipa.
In ciuda faptului ca filmul e promovat ca o „comedie despre oameni, animale si relatia lor complicata” iar la proiectia pe care am vazut-o eu era o sala plina de copii, substratul filmului e ceva mai dramatic si absurd. O fetita moare in urma unui accident de masina iar priveghiul organizat de familie apare recurent in visul unuia dintre personajele principale. Decesul aduce schimbari majore in familia fetitei iar parintii aleg sa se desparta. Pe alocuri, replicile sunt picante, intr-un limbaj usor golanesc, desi nota e amuzanta.
Finalul nu aduce explicatii suplimentare, nici asupra visului care se tot repeta, nici a situatiei familiale si poate ca nici nu era asta scopul acestei povesti. Desi este un film in care joaca si copii, iar animalele il fac sa fie dragut si accesibil, gasesc ca replicile de oameni mari si situatia de fond, mai cruda si mai emotionanta decat in trailer, nu il fac un film pentru copii. Dar poate ca cei foarte mici nu inteleg, iar pentru cei mai mari lipsa unei logici este fireasca. Si totusi, parintii decid…
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.