Mi-am adus aminte…
In Safe House joaca tipul care apare in clipul lui Likke Li. Citisem despre el ca e fratele unui director de film, despre care nu stiu nimic. Atat el cat si regizorul clipului figureaza ca suedezi, o tara in care dubla cetatenie nu e recunoscuta.
Parafrazand un cunoscut proverb romanesc, conflictul dintre cine esti si ce vrei sa pari iti poate aduce numai probleme daca nu te dovedesti fair play. Probleme care pot degrada conditia ta sociala, asa cum e cazul personajului din Bel Ami. De unde mi-a ramas in minte costumatia pe care Uma Thurman o poarta in film de 2 ori.
Tot de 2 ori m-a incercat in ultimele zile o durere surda de stomac, din cauza nemancatului la timp. Dar cand sa faci la timp toate lucrurile?
Lucrurile mele sunt alergate prin casa de cateva saptamani de un pisic care se joaca seara cu o coaja de fistic. El se joaca si dimineata dupa ce casca puturos. Mi-as dori un weekend puturos, sa trag draperiile la geamuri si sa vad ore intregi de filme bune.
Ceea ce ma face sa cred ca singurul avantaj pe care il au filmele proaste e ca, prin opozitie cu ele, celelalte filme par bune. La fel de bune cum imi pare mie tot mai mult emisiunea lui Dr. Oz, pe care o prind aproape in fiecare seara.
Voi ce program aveti seara? Faceti ceva anume? Cum va destindeti dupa o zi de munca? Si inca ceva: va puteti inchipui cum s-ar schimba viata voastra daca ati primi intr-o seara cea mai buna veste de cand sunteti? Va propun sa facem acest exercitiu impreuna. Eu stiu sigur, sigur, ca mi-as incepe zilele urmatoare lenevind in pat. Pe urma as schimba patul… Mi-as vizita toate rudele la care nu merg din cauza lipsei de timp si a drumului si as gasi prilej sa cutreier cu indrazneala pe ici, pe colo. Nu in cele din urma, as sfida orele de varf! Fericire, unde esti? 🙂
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.