Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
25 aug. 2010

Memoria zilelor de ieri

6 minute la Mizil
Acceleratul de dimineata care trece prin Mizil nu face mai mult de o ora si 10 minute de mers. E lejer, putin cochet, cu prize si reprize scurte de stationat. Ajunge inca pe racoare, in timp ce acest fost raion inca mai leneveste la umbra.

In gara o tiganca e urmata instinctiv de o fetita murdara care isi roade degetele si un baiat cu pantalonii rupti. Cauta sa isi ia bilet la tren dar nu gaseste ghiseul. Iese nelinistita bombanind ca o piulita si se aseaza pe una dintre cele doua banci de pe peron. Unul dintre copii ma priveste pe furis. Tiganca nu sta mult, isi ia traista si intra din nou in gara sa caute pe cineva care sa ii vanda bilet. Calca stramb cu stangul, pe unul dintre papucii albiciosi de plastic care nu ii mai intra in picior.

Doi flacai, cu soarele pe umerii arsi, trec liniile in nadragii prinsi cu sfoara in jurul braului. Ii vad cum isi lungesc privirile catre mine in timp ce se indeparteaza. Singura activitate notabila e a femeii care tine curatenia in gara: pliveste buruienile de pe langa peron si intreaba precipitata de niste chei… Se anunta o zi calda din nou!

Sub perdea
Aglomerarile din marile orase nu favorizeaza gandirea pozitiva, manierele, adevarul. Pe acest fond, unii sunt nedrepti si duri. Altii se poarta fara perdea. Daca evadezi insa din mediul care iti alimenteaza orgoliul si te incarca superficial cu energie, gusti din lucrurile de… sub perdea. La tara, asta e un fel de bucatarie de vara, locul unde femeile bucataresc toata ziua, matzele se joaca printre blide iar puii ciugulesc din resturile care ajung pe jos…

Viata sub perdea incepe cu o cafea mica de dimineata. Da, unele obiceiuri cosmopolite au ajuns si la sat 🙂 Se stabilesc apoi prioritatile culinare ale zilei: cateva ousoare culese cu o seara inainte din cuibar, o salata cu rosii alese dupa pofta inimii, cateva crengute de cimbru verde din tufele de langa gard… Gospodina casei va pune la fiert fasolea pentru dupa-amiaza dupa ce va fi cules prunele vinete de pe deal, de la gradina. Si va framanta coca de turte dupa ce va fi pregatit zarzavatul de pus la congelator.

Printre struguri
Patul bunicii a ajuns in curte, sub bolta de struguri negri. Toti ai casei il incearca pe rand si se minuneaza: isi linistesc gandurile, ochii, picioarele. Altii dorm peste noapte in cantecul greierilor, la aer. Din cand in cand, cele doua pisici ale casei (una alba, una nearga) fac galagie alergandu-se de colo colo.  Acum serile sunt luminate de o luna clara si rotunda care sta cocotata printre sute de stele. Aproape ca iti vine sa stingi lumina in somn, dar iti dai repede seama ca dormi de fapt afara iar la luna nu prea ajungi… Inchizi ochii impacat si visezi mai departe.

Ziua e umbra si ceva forfota. Un pui roscat, vaduv de prietenia cu o alta surata care s-a prapadit de curand, a ales traiul printre picioarele celor de-ai casei. Si printre picioarele divanului din curte. Te urmareste peste tot cu mersul lui bland si e in relatii bune chiar si cu cele doua pisici. Doar cu ai lui nu se are bine. Probabil se simte neinteles 🙂

Magie
Stau in aerul hranitor de la tara, in locul meu de suflet din Romania dupa cum am mai zis si aici. Am in fata rasadurile de rosii parguite, vreo doi meri incarcati si un piersic care anunta o recolta frumoasa. In rest multe flori. Din cand in cand adie usor. La radio se aud pe rand muzica si stiri. Singurele care ma mai fac sa cred ca asta nu e nivelul 6 al propriului vis inceput in copilarie.  Si bine ca mi se da dreptate ca aici e magic asa cum cred si eu, macar nu sunt singura care viseaza :))

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alina Constantinescu

 

Mai multe rezultate...