Mai multa emisiune, mai putin show
A fost o perioada cand am stat fara televizor. Cred ca aproape 2 ani. Dar am capatat un obicei pacatos de a dormi cu o lumina aprinsa. E o reminescenta din copilarie, o nostalgie pentru niste amintiri de mult apuse care imi sunt foarte dragi. Si acum folosesc televizorul mai mult in loc de lumina nocturna.
Dar in acest weekend, avand televizorul deschis, am prins doua emisiuni care m-au facut sa fiu atenta la ce se intampla acolo. Coincidenta sau nu, ambele pe TVR! Este vorba de 12 mese, o emisiune- concurs, in care oameni obisnuiti gatesc si invata despre gatit avand miza unui premiu de 5.000 de Euro. Nimic fortat, fara cadre care sa exagereze emotiile audientei, fara reactii agresive din partea specialistilor care sa smulga lacrimile concurentilor.
A doua emisiune, o reuniune de oameni care stiu sa cante – preselectati din Republica Moldova -, cu scopul de a-i modela in profesionisti pe scena: Fabrica de Staruri. Prezinta Marius Vizante ale carui replici nu sunt in toate cazurile reusite, cel putin asa am vazut in emisiunea de debut. Singurul carlig pentru show-off mi se pare prezenta lui Andrei Gheorghe in juriu. In rest, un spectacol firesc, fara scene lacrimogene, in care concurentii isi prezinta scurt si frumos povestea si pasiunea pe care o au pentru cantat.
De partea cealalta, alte doua emisiuni pe aceeasi nisa depasesc prin buget/ show/ exagerare decenta si naturaletea trairilor. MasterChef, al carui concept imi place si l-am gustat la propriu saptamana trecuta in seara de degustare a meniurilor propuse de doua echipe concurente, ma deranjeaza prin tensiunea nefireasca pe care o creeaza de dragul audientei. Am vazut pe tv cum juriul se uita urat, are replici acide (la limita dintre sfidare si ironie), reactioneaza usor agresiv doar pentru a intimida si descuraja concurentii si de „a-i face muci”. Desigur, aici marele premiu e de 50.000 de Euro si diferenta intre aceasta emisiune si cea de pe TVR este de 1000 de detalii!
La fel, Romanii au talent epuizeaza prin scenele care starnesc plansul. Ca intr-o piesa de teatru unde totul este amplificat de dragul regiei. Ca si cum, in loc sa ne incarcam de entuziasm ca dam peste oameni talentati ne epuizeaza modul in care este prezentat talentul lor.
Nu stiu ce parte din centrii mei nervosi reactioneaza autoprotector la acesti stimuli, dar simt ca nu mai fac fata la atat de multa incarcatura emotionala. Pe mine, ca telespectator, ma dezechilibreaza desi apreciez profesionalismul acestor formate. Imi doresc insa mai multa emisiune si mai putin show! Din acest motiv, TVR a reusit sa ma surprinda placut.
Si ca tot veni vorba, despre batalia celor mai recente emisiuni de pe tv cititi si aici. Desigur, daca as avea o conexiune normala de internet m-as apuca sa trag filme de pe site-urile de torente si as pune un milieu si doua bibelouri pe televizor. Pana atunci insa… 🙂
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.