Jazz in the city, un joc copilaresc pentru adulti
„Jazzul nu este muzica la care mergi sa asculti pe scaun, in sir indian, careu sau arc de cerc, cu picioarele legate de o sfoara invizibila.
No, no, no.
Jazzul nu este o muzica nostalgica si sentimentala, desi te poate surprinde cu note romantice, atunci cand este mai aproape de blues. Jazzul modern este spirit, matematica, algoritm, este ratiune muzicala. Daca ai cheia portativului, devii beneficiarul unor energii care se incarca intravenos si, deodata, te vezi dansand pasi comuni de samba, salsa, tango, hip-hop, foxtrot sau capodeira.
Jazzul este, dragii nostri, un spatiu public, un loc unde oferi si primesti, nu poti asculta jazz singur pentru ca muzica aceasta te obliga la comunicare impartasita. Este un fel de… social media (sic!).
Nu ne-a invatat nimeni sa ascultam jazz, dar iata cum o facem noi: prindem acutele (de clarinet, nai ori pian, in acest caz) apoi le urmarim in contrapondere cu joasele (contrabasul ori pianul) si tinem ritmul fabulos din fundal al tobelor.
De regula, fiecare sunet inalt trebuie uns pe o felie de paine, pe un sunet jos de contrapondere, desi exista bucati de solo al acutelor spectaculoase, ca in cazul clarinetului, trompetei ori pianului. Si o chitara electrica suna senzational, si asta pentru ca, toate acestea, spre deosebire de nai, au sunete cu un timbru, o intindere si inflexiuni mult mai voluptoase si imprevizibile. In cazul naiului, sunetele sunt putin cam sterile, ascutite si plicticoase.”
Continuare pe Croquante Spoons. Descoperiti acolo ganduri si impresii de neofite de la concertul sustinut de Damian Draghici, vineri seara la Sala Palatului. Si ce asocieri am gasit intre nai, clarinet ori pian si cateva gaselnite culinare, bune de rumegat.
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.