Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
9 Mai 2012

Instalatorul si teava sparta

Urmeaza o poveste reala, insa de dragul povestirii realitatea nu e dusa pana la capat iar povestea e lunga. Toate personajele, inclusiv tevile si apa de la dus, sunt bine, usor dezgustate, pisica doarme pe dulap, poate dam si o mica petrecere pe balcon. Fara invitati! 🙂

Inceputul

Intr-o dupa-amiaza de duminica ma intorc acasa dupa o plimbare cu bicicleta prin parcul care se intinde in voie langa Muzeul Taranului. Cand ies din lift vad un biletel prins in usa. Credeam ca, din nou, e o oferta la pizza, la traducatori, pentru inchirierea vreunui apartament in bloc sau cu mesaje religioase. Cand il deschid ma izbeste un scris grabit pe o foaie rupta dintr-un caiet de limba romana, care s-a atins de o picatura de grasime: „V-am cautat de 10 ori azi pentru ca m-ati inundat. Stau un etaj mai jos la nr13, sa veniti sa vorbim.”

Strang nervos hartia in palma, imi zic ca 13 e oricum un numar cu ghinion, bag cheile inapoi in buzunar si ma indrept spre locul vatamat. Intr-o fractiune de secunda, creierul meu strange toate argumentele care ma scot nevinovata: 3 experiente la activ cu o teava sparta nici a mea, nici a vecinilor, care a reusit sa sara 2 apartamente si l-a udat tocmai pe al 3-lea. Nimeni din bloc nu a putut sa gaseasca o logica in intamplarea asta, dar ea a avut loc vara trecuta, acum 2 veri si chiar acum 3 veri in urma. Doar v-am spus, de 3 ori…

Vecina

Sun la usa. Vecina care imi deschide usa poarta ca si mine ochelari dar nu imi pare mai simpatica: „Sa stiti ca tavanul din baia mica e umed peste tot in colt. Intrati sa vedeti!” Intru, nu imi da de ales. Si, la naiba, chiar are dreptate! Urcam la mine. Deschid usa. Ne iese in cale pisica mea care este din cale afara de sociabila. Nu serios, nu rade, asa este! Te vad cum in timp ce citesti iti vine sa ma contrazici. Dar trebuie sa intelegi ca, da tu, tu, stii ca la tine ma refer, tie iti e frica de ea si toate reactiile ei ti se par exagerate... Deci, pisica mea ne intampina impiedicandu-se lenes in picioarele noastre.

In acest timp, vecina imi repeta insistent ca de o saptamana peretele ei s-a agravat. Poate e bolnav, ma gandesc, fiindca de la mine nu are cum sa fie: „Si data trecuta cand s-a inundat la 4 era tot de la o teava din bloc. A fost instalatorul si a carpit aceeasi problema care se carpeste de cand e blocul asta. Ca nu e nimeni in stare sa… Nici administratorul nu se intereseaza, si avem aceeasi problema care se repeta.” Stop! In baia mea, din extravaganta si minimalism, am renuntat la cabina de dus iar perdelele, doua la numar, au rezistat doar cateva luni. „Si desigur ca trebuie avuta mai multa grija, fiindca nu folositi perdea! Poate faceti dus in fiecare seara si de-asta m-ati inundat. Sa va ocupati!” imi spune vecina.

Instalatorul

Nu ajungem la nicio concluzie. Nu imi plac acuzatiile aduse dintr-o logica la prima mana. Plec inainte sa ii dau dreptul sa continue. Sunt cu telefonul in mana. Sun si spun sacadat: „Buna seara! Va sun din Cr…” si descrierea continua cu amanunte pe un ton nervos. Motiv pentru care incurc etajul cu numarul apartamentului: „Haideti domnisoara, credeti ca stati la New York? La ce etaj ziceti ca stati?” ma intreaba instalatorul relaxat.

Incerc sa reiau detaliile: unde curge apa, daca e umed sau nu, pe colt sau pe tot tavanul, umezeala pe coltul de la lift, ca nu curge continuu… Vorbesc fara sa respir… „Da va stiu. Nu am fost eu la dumneavoastra cu problema cu teava? Da… Alo? Alo?”

Se intrerupe. Sun din nou dar e ocupat. Astept. Ma suna el: „S-a intrerupt! Am aici langa mine un releu… Stiti, eu mi-am luat o casa la tara, ca e greu in Bucuresti. Stau si eu cu chirie ca si dumneavoastra dar nu m-a costat mult. Am dat 400 (???) de milioane si am iarba mare. Da, fetita… Stati, ca asta e fetita mea: am un caine lup ca daca sunt doar eu… I-am luat de la veterinar Frontline de capuse si acum, saraca… Dar aici e frumos, ca nu cresc pasari. Va place la tara?”

Acelasi instalator

Ma simt dintr-o data intr-o poveste scrisa de Ionel Teodoreanu inserata cu branduri pentru momente publicitare. Dar eu vreau povestea scrisa de mine asa ca intrerup: „Cand puteti veni sa verificati? E urgent!”. Mi se raspunde romaneste: „A, pai trebuie sa ma intorc in Bucuresti. Vin maine seara dar beau si eu o bere ca tot omul. Trec poimaine dimineata! Ca oricum nici administratoul nu se ocupa de blocul ala. El are un magazin de vinuri si trage mai mult acolo. Dar sa nu ma spuneti. Nu se ocupa asa cum facea cel care a fost inaintea lui…”

Insist ca e o zi de lucru si nu sunt acasa decat pana in ora 9. Se intrerupe din nou. De data asta de la telefonul meu. Pana cand se reporneste, pana se reconfigureaza, pana citeste din nou agenda de telefon, trec 3 minute ca 3 ore grele.  „Stati linistita, domnisoara, la 8 sunt la apartament!” stabilim in final.

Azi era 12.00 si instalatorul inca nu venise. Nu mai am rabdare. Imi dau totusi seama ca incertitudinea ma tine intr-o stare de adrenalina continua care nu imi displace… Sun sa vad care e situatia: „Da, domnisoara, sunt pe drum. Am prins foarte aglomerat, sa ii ia naiba pe toti ca au iesit la plimbare… Intr-o jumatate de ora sunt la dumnevoastra!”

Teava sparta

Cand a sunat la usa, deja aveam toti pasii calculati in mod eficiant. Instalatorul, proaspat frezat si aranjat, asa cum faceau bunicii nostri cand se pregateau sa plece de acasa si isi puneau pe ei lucrurile cele bune, merge direct la tinta. Examineaza locul ca un terapeut pacientul: pune mana pe robineti, da cu degetul pe un cot de teava… Oare consultul acesta e energetic? Oare le ia pulsul, le simte tensiunea? Il vad ca se apleaca sub chiuveta si scoate ceva din buzunar. Ma gandesc ca vreo unealta care sa inlesneasca procesul. „Stati asa, sa pornesc lanterna de la telefon sa vad mai bine!”

Se ridica, se mai uita o data la tevi, se uita la mine dezamagit si imi spune: „Nu e de la tevi! Nu aveti silicon!” Aproape ca ma rusinez si ma revolta o asemenea remarca. Primesc instant lamuririle: „S-a mancat siliconul aici, pe langa perete, si vi se scurge apa pe sub dus… Probabil ca faceti dus in fiecare seara!”

Apa de la dus

In minte mi se deruleaza imaginile cu pata imensa de pe holul blocului de la lift si tavanul umectat de la vecina de dedesubt. Parca vad cum anul trecut pe vremea asta goleam un boiler de 100 de litri de apa care incepusera sa ajunga pe podea. Alt episod, alt instalator, aceleasi tevi. Atunci ca si acum, la fel de nevinovate. Mi se pare ca o aud din nou pe vecina suparata cum imi spune ca de o saptamana ii picura apa din tavan si ma opresc in dunga mancata de silicon, pe unde apa se scurge… Poate ca din cauza dusului din fiecare seara toata apa o sa ajunga la parter si pe urma in strada sa isi gaseasca singura drum intr-o gura de canal, acolo unde ii e locul…

Epilog

Nu imi e simpatic acest om. Vorbeste mult, sprituieste dupa nevoi. Ultima data cand a venit sa cerceteze tevile raspunzatoare pentru o inundatie razleata doua apartamente mai jos a cerut o cafea. Si pentru ca orice cafea merge bine cu o discutie a inceput sa puna intrebari: dar unde lucrati, dar de ce stati singura, aaa nu sunteti singura dar cu cine mai stati, dar de ce nu aveti mobila… Azi, dupa o asteptare de 4 ore, ca omul nostru a plecat de acasa la ora la care zisese ca ajunge, interventia lui empirica s-a rezumat la 3 minute pe ceas. Mai mare daraua…. Am evitat politetea si i-am intins 5 lei pentru drum. S-a uitat la ei ironic, a zambit in barba si a oftat: „5 lei…” 

PS. Serios, uratule, nu mai rade! Chiar am cea mai sociabila si iubitoare pisica… 🙂

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...