In joaca… De ce zambeste?
Raspuns 1:
Zambetul ascunde niste dorinte perfecte, plenare dar in acelasi timp transmite destula informatie sociala celor din jur, daca este sincer. Nevoia de a zambi se datoreaza normalitatii de a ne trai viata in plina afirmare. Iubesc oamenii care zambesc acum mai mult decat o faceau in adolescenta pentru ca nici atunci si nici acum ceea ce esti nu este inca forma ta finala.
In garderoba noastra de evenimente avem nevoie in permanenta de provocari si de zambete. Zambetul este un indicator al nivelului de optimism din propriile celule, iar fara optimisim sistemul nostru imunitar ar incepe sa se intrebe daca merita efortul sa ne tina in viata.
Un zambet este plin de valente si semnificatii terapeutice si atunci cand iti este oferit adauga dimensiuni noi relatiilor umane. Deci zambiti si creati-va amintiri!
Raspuns 2:
Azi, in timp ce meditam eu asa ca un dumbass in intimitatea personala, aflu dintr-un editorial imbecil ca daca oferi un zambet gratuit si fara motiv esti imediat vazut drept cel mai culeanu tip. Iar ea pe loc iti va declara delicata amor etern. Sa crape inima in mine sa cred ca daca vreau sa ma bage in seama nu o face pentru ca nu mi-am impartit eu bucuria cu ascunzisul premolarilor.
Ba, ma lasi? Nu mai behaiti mizeriile astea si alte dude de gen, ca mi s-au lipit globii oculari de ochelari citind. Femeia gandeste altfel decat oamenii, fiindca logica ei e fix la 180° fata de logica masculina. Adica, daca nu ii zambesti deloc ba chiar nu ii arati nimic din gretosenia aia numita indragosteala prosteasca, ai sanse mai mari sa o ai si sa te vrea. Ca femeile chiar daca sufera de pe urma lui tot o iau de la capat de parca nu ar avea memorie pe termen lung.
Traim vremuri cretine. Punct!
LE. Pentru minorii care citesc acest articol, nu luati in seama. Zambetele sincere exista, a fost doar o pacaleala pentru adulti.
Raspuns 3:
Trecand peste unele prejudecati si retineri care ne-ar putea bantui pe unii dintre noi pana la limita decentei, si in ciuda lipsei proverbiale de timp, mi-ar placea sa vad mai des zambete apetisante, trimise cuceritor de la protagoniste ferchezuite. E treaba fiecaruia cat lasa sa primeasca si cat de smantanita isi doreste toata treaba asta, insa un zambet e ca o aroma nobila care se deschide pe masura ce ii descoperim si alte note parfumate, subsidiare.
Ca zambetul incita la pofte cu variatii usoare de mirt tamaios sau e dintre cele consistente, carnoase, experimentale, cu alcaturiri mai grele si voluptoase, care patrund lasciv in intimitatea porilor, ramane de ales. Insa cand de pe chipul ei apar si priviri mangaietoare, devine o combinatie ce naste senzatii electrizante si nemaintalnite si nu poti sa nu savurezi genul acesta de zambet pe care cuvintele doar searbad il pot descrie.
Cam in asta sta povestea in linii mari. Sa stii cand sa impachetezi zambetul ei crocant, dulceag intr-un demers suculent ca un fel de elixir si cand sa il gusti ca pe un joc intepator al agresivitatii sagalnice. Sunt sigur ca multi dintre voi s-au intalnit deja cu experienta asta si au propria lor istorioara. Cand va zambeste va revin amintirile copilariei? Emotiile primelor reusite? Sau primele turbulente sentimentale? Sunt curios ce imi veti spune!
PS. Ati citit e o situatie imaginata. Am presupus ca dintr-un anume (sau oarecare) motiv intrebarea aia ar fi ca un pitch de unde sa descoperim raspunsurile pe care le-ar putea oferi 3 bloggeri cunoscuti oameni cu blog in maniera lor proprie de a argumenta. Asa ca m-am jucat 😀 cu replici dospite din cuvinte si fraze smulse din articolele lor. Ghiciti voi cine, cum ar fi zis?
PPS. La sfarsitul zilei pun linkurile pentru fiecare varianta de raspuns, sa puteti rade de mine ca am ajuns sa ma copilaresc in asemenea hal iar eu de voi in caz ca nu v-ati prins cine, ce… 😀
Later edit: Am pus linkurile. Acum puteti afla de pe fiecare raspuns care au fost blogurile si bloggerii sursa 🙂
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.