Imi place acest Horatiu Malaele
In primul rand vreau sa imi notez ce imi place, de cine imi place si care sunt lucrurile care fac sa ma simt ca pestele in apa pentru ca eu sufar de uitare. In al doilea rand, vreau sa ma folosesc de asta ca de niste repere atunci cand voi fi nehotarata cu timpul meu liber, pentru ca sunt foarte nehotarata si schimbatoare si pierd vremea chiar si atunci cand am de unde sa abuzez de ea.
Si pentru ca in seara asta l-am revazut pe scena pe Horatiu Malaele intr-o piesa in care domina scena, mi-am pus in gand sa scriu ca imi place acest om. Imi aduc aminte de momentele lui umoristice de la TV si cateva dintre ele in mod special. Nu imi iese din minte Uitucul sau Calculele, si cred ca sunt mai bine de 15 ani de cand le-am vazut prima data. Multa vreme am ramas cu imaginea celui care joaca personajul omului beat la fel de natural cum vorbeste.
Nici nu mai stiu care este prima piesa de teatru in care l-am vazut jucand… Mi-a placut Sunt un orb pentru recitalul de replici ca o poezie de la inceput pana la sfarsit si rolul comic pe care il are in Revizorul, unde face haz de necaz din pielea unui functionar rus. Am indurat chiar si Femeia care si-a pierdut jartierele, un gen care nu m-a atins pentru ca nu stiu sa gust umorul galagios si farsele zgomotoase, dar era cap de afis si am vrut sa il vad cum joaca. Impecabil, ca de obicei.
Se vede ca scena ii lasa loc sa se joace cu rolurile pe care le are. Simte publicul, partenerii de piesa, cuvintele i se rostogolesc pur si simplu ca si cum ar fi ale lui. Am stat in seara asta la un metru de scena. Eram atat de aproape ca vedeam de cate ori clipeste, cum tine ochii mijiti sau cand ii deschide pe bune.
Ma gandeam cum uneori ne lasam inspirati de oameni pe care credem ca nu ii vom putea atinge niciodata… As fi vrut sa merg sa imi explice de ce, dincolo de persoana lui, nu mi-a placut comedia bulevardiera a lui Labiche. Sau cum isi antreneaza memoria. Si de ce, desi il joaca pe omul cu sticla in mana de atatea ori, nu imi creeaza niciodata senzatia ca se repeta. Nu am indraznit pentru niciunul dintre aceste ganduri…
M-am uitat insa pe site-ul oficial si m-a dezamagit. Nu vorbesc de site per se, ca si aici e evident ca s-ar putea face lucruri mai frumoase si mai consistente, ci de faptul ca se simte ca nu exista cineva care sa se ocupe de continut, de updatare, de interactiune. Domnule Malaele, eu as vrea sa fac acest exercitiu pentru dumneavoastra ca nici noi care va pandim din scaunul de spectator, nici dumneavoastra ca actor nu meritam sa aveti un site deloc pus la punct…
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.