Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
12 Noi 2010

Imi lipsesc vreo doua virgule

Imi lipsesc cutia cu bomboane cubaneze din copilarie, bananele coapte in ziar de bunica, mingea mea de cauciuc luata de la rusi, visinul de la poarta pe care l-a doborat intr-o vara furtuna… Mi-e dor de primul penar primit impreuna cu o punga imensa de ursuleti gumanti cu aroma de fructe si de costumul meu galben de baie , cumparat iarna si ratacit apoi definitiv, care probabil sta si acum „ca nou” printr-un dos de dulap care l-a invechit cu timpul.

Cum am ajuns sa traim mimand nefericirea pentru a ne proteja de cei care, vazandu-ne fericiti, ar face orice sau totul sa ne-o strice? Nu suntem doar ceea ce aratam din noi. Un context care se invarte intre aceeasi parametri, cum ar fi de exemplu evenimentele de lansare sau orele de curs/ de club/ de la job, nu descifreaza in totalitate coduri personale si sociale de comportament, iar a judeca o persoana doar dupa aparitia la una dintre aceste intalniri, fie ele si repetate dar de acelasi gen, poate fi o eroare.

Cate conventii ale unui trai urban limitat spargi, propunandu-ti sa iesi la un film dupa miezul noptii? Intr-un mall viermuind, cu magazine deschise cu mult dupa ce majoritatea dintre noi s-au dus la culcare. Sau de a merge la cinematograf nu pentru a vedea un film ci pentru a lua pulsul starilor de spirit?

Si pentru ca tot  am fost aseara la avanpremiera filmului „You Again” il recomand ca exercitiu. Ca e o comedie romantica, de iesit din casa intr-o seara cumplit de geroasa,  cand strazile sunt incremenite iar pub-urile ticsite de fum si zumzet studentesc. Cand ai nevoie sa faci ceva neconventional, intr-un spatiu safe si curat, fara regretul de a fi ratat motivul pentru care toti ceilalti se afla acolo.

Asadar, nu mergeti pentru film (e slabut) ci sa luati loc neaparat intr-o  sala VIP, unde sa va intindeti lejer picioarele.  Si sa va lingeti pe furis pe degete de crema unui cupcake colorat si a unei gogosi cu scortisoara, impartasind priviri vinovate cu persoana de langa voi. „You Again” e genul de film dupa care nu iti pare rau ca ai ratat din secvente, fiindca aveai ceva mai bun de impartit in sala. E mai mult un bun pretext sa exploaram potentialul ideii de guilty pleasure pe intuneric. Si de vazut cam ce muzica isi pun americanii la nunta (trailer aici), poate scapam si noi de dansul pinguinului si meneaito 😀

Altfel, in situatii previzible, imi pare ca imi lipsesc optiunile de a alege… Si culorile din tendintele de toamna-iarna, cofetariile cu frisca adevarata pe varful nasului, guma de sters gandurile intepate si pantofii mei de lac de culoarea visinei cu care mergeam pe varfuri de teama sa nu ii stric. Cel mai des insa, imi lipsesc vreo doua virgule care fac diferenta intre ceea ce vreau si ceea ce capat. Decat!

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...