Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
10 Mar 2010

Gesturi extreme

Sunt intr-o perioada de regasire 😛 si de readucere aminte a lucrurilor pe care le faceam in copilarie. Simt nevoia de gesturi care sa se sincronizeze armonios cu starea mea de spirit de moment. Da, sunt in vacanta 🙂

Imi reconstruiesc universul obturat de probleme, intrebari, dileme, alegeri… Ma trezesc zambind si lenevesc pana cand ma decid sa deschid cuptorul, ferestrele, lumina de la baie… Redecorez, sterg, frecaciuesc (nu am licenta pe ultimul cuvant, e inventat deci nu aruncati cu dictionarul 🙂 )

Modific retete din aroganta doar sa ma bucur de aroma proaspata si tonica a cimbrului uscat la aer sau de mirosul dulceag al merelor cu scortisoara. Combin dupa gust si imaginatie gusturi si texturi si ma joc in voie cu  ingredientele care sfarsesc pe aragaz.

Privesc fulgii de nea, vecinii care isi plimba cainii seara in frig, doi pusti care incearca sa arunce cu bulgari pe bloc, o gasca adunata spontan in fata intrarii sa fumeze…

Reinventez simboluri. Iarna asta m-a inspirat maxim si am refacut bradul de Craciun dupa ce a trecut agitatia sarbatorilor. Troneaza mandru ca inca e primavara dar ninge. Zilele trecute am renuntat la podoabele clasice si i-am dat un aer urban in albastru si galben (prietenii stiu de ce :P)… Abuzez de bucuria de a avea dupa pofta inimii ceva care in mod normal dureaza putin si e rar. Si da, o sa tin bradul pana cand vremea de afara imi va demonstra contrariul 🙂

Tot din dorinta de a-mi retrai copilaria de vreo 3 saptamani ascult exclusiv si in fiecare zi (in direct si in reluare :)) ) un post de radio pentru copii cu parinti isteti. Ascult povesti, dedicatiile copiilor pentru mamele lor, cantece, dialogul personajelor din basme, jocuri… Pe timpul noptii e doar muzica de ambient/chill out. Insoteste perfect lectura unei carti bune 🙂

Zilele urmatoare sunt acasa (la munte) sa imi retraiesc o zi de liceu (n-as fi crezut ca voi ajunge sa manifest asemenea dorinte :D). O sa ma trezesc dis de dimineata sa ajung la ore, pot sa sper ca nu voi sta in prima banca nici ca voi iesi la tabla 😀 (nu de alta, dar nu stiu ce se va preda- da, in privinta asta nu s-a schimbat nimic :)) )

Nu stiu cand imi revin, nu imi trimiteti scrisori. La obiceiul asta chiar am renuntat pentru ca scriu urat 😛

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...