Franceza si ganterele roz
Am invatat franceza dupa un stil de predare foarte precis. La ora era obligatoriu sa scrii cu creionul, tema sa facea doar in cerneala. Obligatoriu caietele trebuiau liniate in stanga si data se trecea de fiecare data in partea dreapta. Nu oricum ci in franceza dupa modelul le – jour – mois – annee. Si cu litera mica la articolul hotarat. Niciodata altfel. Nici macar cand erai racit si nu ajungeai la scoala.
Ora incepea de fiecare data cu salutul „Bonjour Madame professeur!” iar raspunsul era inevitabil „Bonjour mes eleves!”. Asa cum tunetul urmeaza fulgerul si cainele isi urmeaza stapanul care ii arunca o coaja de paine, asa erau si formulele astea doua. Cei care au invatat franceza in acest mod, mai intai citind exercitiile rezolvate acasa si pe urma lectia din manual, vocabularul de cuvinte noi si intrebarile din lectie, stiu ca informatiile de atunci nu mai functioneaza azi deloc. Cati isi mai aduc aminte de cuvintele noi din lectia aia cu L’Ile de France? Aproape ca nu poti supravietui intr-o jungla de canibali francofoni cu franceza asta asimilata dupa regulile scrierii in creion si a linierii caietelor in stanga…
Desi au trecut ani buni de atunci, si intre timp nu am mai liniat niciun caiet de razbunare, m-am trezit saptamana trecuta cu un manual in franceza in fata ochilor. In el erau descrise amanuntit grupe de muschi si exercitii fizice. Zeci si zeci de muschi de care nici nu stiam ca exista, fiindca nu ii simti decat cand ii pui la treaba dupa indicatii precise de efort. Nu eram nici la vreo ora moderna de franceza, nici la anatomia de liceu. Eram intr-un salon discret de prin Dorobanti…
Inauntru, uleiuri si creme aromate folosite pentru terapii parfumau aerul. Am intrat intr- o sala mica amenajata pentru antrenamente si ne-a intampinat un antrenor amabil care isi pregatea terenul de lucru pentru o ora noua. Barbatii care fac curatenie au un farmec al lor, nu? Nu m-am dus singura, ca eu as fi ajuns mai repede la bulgari decat intr-o sala de sport. Am fost cu Raluca, fiindca tot face ea publice obiceiurile ei sanatoase din ultima vreme si ceva 😛
Iar antrenorul era un vrajitor: dupa ce s-a asigurat ce varsta avem, daca practicam vreun sport si ce zodie suntem fiecare, ne-a dozat o serie de exercitii pe care sa le lucram cu pauze scurte. Si ne-a tinut de vorba, ne-a pus intrebari si ne-a povestit mereu cate ceva in tot timpul asta, cat sa uitam de numaratoare si sa facem exercitii pe banda rulanta. Sau pe bicicleta. Sau la spalier. Sau… De-aia e bine sa mai mergi cu cineva la antrenament: sa iti dea de stire cand sari peste numarul de fandari, de exemplu. Si sa nu cumva sa te lasi vrajita de antrenor si, doamne fereste, sa faci in plus…
Am lucrat picioarele, abdomenul, bratele, pectoralii. Special pentru ridicari si targetate pentru tipele puternice 😛 ganterele de la salon erau roz. Nu magenta. Roz. Daca nu ar fi fost gantere, aproape ca mi-ar fi placut de ele si le-as fi luat acasa. Dar despartirea a fost amiabila si fara durere musculara de a doua zi. Eu am avut de a treia si de a patra zi. Mai sa fie, chiar am simtit muschii aia descrisi in franceza in manualul antrenorului de la salon. 😀
Cabinete Caresse, salon deschis in 2008, asigura servicii de relaxare, estetice, tratamente cosmetice dar si antrenamente sportive ori gimnastica individuala coordonate de un instructor personal. Nu demult au atacat si ofertele de volum, desi din ce am vazut e mai mult un centru pentru cunoscatori nu pentru marea masa. Dar uite ca sa fii micut poate fi si un avantaj nu doar o vulnerabilitate!
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.