Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
25 mart. 2018

Filme care nu-ți dau speranță

Peisajele romantice nu-i fac pe oameni romantici. Copiii nu schimbă întodeauna egoismul părinților de-a și căuta fericirea fără ei. Când filmul e despre indiferența de a fi părinte și chinul de a fi copil nu-ți lasă nicio speranță că poate fi mai bine. Pentru că, de cele mai multe ori, nu e.

Andrey Zvyagintsev e pe val acum pentru Loveless. Eu îl găsesc nedrept, dar de fapt dreptatea nu-și are loc în filmele lui.

The Return (2003)

Îl mesteci greu, ca pe tijele de țelină care-ți rămân între măsele. Doi frați care nu-și cunosc tatăl decât dintr-o veche fotografie pe care o țin în pod, se trezesc cu el acasă, după 12 ani. El îi ia la drum și ceea ce ar fi trebuit să fie o excursie împreună este un drum anevoios și surd la nevoile lor firești de iubire, apreciere și compasiune.

– Spune-mi de ce ai venit… De ce? De ce n-ai silit să venim cu tine? Tu n-ai nevoie de noi! Ne era foarte bine fără tine! Doar cu mama și cu bunica! De ce ai venit? De ce n-ai luat cu tine? De ce ai nevoie de noi?[…] Mama te rugat, da? Dar tu?

– Și eu am vrut să stăm puțin împreună.

– De ce? Ca să ne poți chinui?

Dialogul de mai sus are loc după ce tatăl îl abandonează pe fratele mai mic în stradă. E o scenă de câteva minute în care băiatul stă în soare și în ploaie pe marginea drumului, până când taică-su se întoarce după el. Conflict, păduri rusești, vodkă, plajă și un sfârșit devastator – cum să pierzi ceva ce n-ai avut niciodată și când crezi că ai, să pierzi din nou.

Loveless (2017)

Un băiat aude în timpul serii cum părinții lui se ceartă în bucătărie, reproșându-și că s-au cunoscut, că se despart și că niciunul dintre ei nu vrea să rămână cu el. Ascuns după ușa de la baie privește ca o fantomă în gol și plânge pe ascuns. A doua zi, la micul dejun, își ascunde lacrima din ochi și pleacă de acasă. Dar nu se mai întoarce niciodată.

Oameni însingurați chiar dacă au familie, părinți care își caută parteneri mai buni și un copil nedorit, neiubit și neprotejat. Lipește suferința lor pentru că l-au pierdut, ca de altfel orice formă de bunătate.

Scena din baie este extrem de puternică și a fost filmată a doua zi după discuția din bucătărie și în realitate băiatul nu știa care a fost dialogul dintre părinți, el urmând doar indicațile regizorului. Mai multe insights despre film, direct de la regizor.

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

One Comment

    Alina Constantinescu

     

    Mai multe rezultate...