Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
9 Sep 2013

Fericirea e o orca

Intrebat care e definitia lui pentru fericire, Alfred Hitchock a spus: „A clear horizon — nothing to worry about on your plate, only things that are creative and not destructive… I can’t bear quarreling, I can’t bear feelings between people — I think hatred is wasted energy, and it’s all non-productive. (…) I know we’re only human, we do go in for these various emotions, call them negative emotions, but when all these are removed and you can look forward and the road is clear ahead, and now you’re going to create something — I think that’s as happy as I’ll ever want to be.”

Adevarul e ca, mai mult decat orice, toti ne dorim sa fim fericiti, chiar daca definitia fericirii ne e clara sau nu. Motivul pentru care vrem o casa mare, o masina frumoasa si un job bine platit nu tine de faptul ca aceste lucruri sunt valoroase, ci ca ne asteptam ca aceste lucruri sa ne faca fericiti. Paradoxul e ca, desi in ultimii zeci de ani calitatea vietii a crescut, noi nu am devenit mai fericiti. Poate pentru ca nefericirea vine din propriile ganduri?

S-a constatat ca atunci cand nu stam focusati pe ceea ce facem, indiferent despre ce e vorba, suntem mai putin fericiti decat atunci cand suntem prezenti in propria viata, clipa de clipa. Asta se intampla fie ca ne gandim la lucruri mai putin placute si ne lasam dominati de temeri, anxietate, dubii, fie ca ne gandim la lucruri frumoase. Deci, daca ingrijorarile si gandurile de orice fel carora alegem sa le acordam atentie ne aduc nefericirea inseamna ca antrenandu-ne mintea sa fie prezenta mereu pe ceea ce facem, ne marim sansele de a ne simti fericiti. Cel putin, daca nu e asa, macar putem sa le monitorizam.

Si totusi cum ne intalnim fericirea? Despre fericire se poate spune si ca „Unii arunca cu pietre dupa ea sperand sa-i sparga teasta, sa o captureze, sa o vindece si apoi s-o tina inchisa langa ei toata viata fara sa stie ca fericirea si-a schimbat gazda din secunda unu a primului act indecenta se vedea aici nuantele. Da, e mai bine sa ai cu cine sa iti imparti viata decat sa fii singur dar asta iti garanteaza fericirea personala? E discutabil daca secretul fericirii sta intr-adevar in a avea pe cine iti doresti. Sau in a trai dupa bunul plac. Sau in a fi frumoasa. Sau in a-ti indeplini orice ambitie.

Fericirea nu este o vitamina pentru suflet. Este ceva ce determina calitatea fiecarui moment din viata noastra. Avem capacitatea de a ne face propriile vieti placute, frumoase si pline de sens. Iar trecutul, prezentul si viitorul fiecaruia sunt dependente de virtutile pe care le are: iubire, compasiune neconditionata, rabdare, talent folosite atat la munca, in iubire, relatii, ingrijirea familiei, in timpul liber, cat si in scopul a ceva in care crezi si care e mai mare decat propriul sine.

Pe de alta parte, cine incearca prea tare sa fie fericit se faulteaza singur. Ca atunci cand ti se spune sa nu te gandesti la un urs polar si cu cat depui mai mult efort cu atat iti e mai greu sa nu te gandesti la asta. Si din aceasta perspectiva, fericirea sta in a-ti imbratisa indoielile, a-ti cunoaste sursele de nesiguranta si a te imprieteni cu esecul. Cu alte cuvinte, sa nu fugi de ceea ce incerci sa eviti. Sunt oameni care daca ar avea de ales intre a pierde 10 lei, 100 de lei sau 1000 de lei ar alege sa nu joace deloc.

Cel mai important lucru in dobandirea fericirii este sa inveti, sa te dezveti si sa inveti ceva nou la loc, cum zice aici. Pentru cei care intelegeti ca fericirea este un concept personal si apoi ati mai citit si asta: daca ma intrebati pe mine, fericirea e de fapt o orca bucuroasa. Cu buze reci si gust de caramel.

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...