Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
8 mart. 2011

Din Romania: masti si offroad

De ieri particip la prima excursie Redescopera Romania de anul asta. Si pentru ca prima zi e intotdeauna de acomodare si asezare a energiilor grupului, ma gandeam cum, fiecare dintre noi, poarta zi de zi cu sine o masca. Atunci cand privim printre gene, cand zambim, cand aruncam glume, cand ne place sa fim admirati. Unii incearca sa fie pe cat posibil altfel, schimbandu-si masca cu care ies pe usa. Altii renunta de sub masti sa fie ei insisi. Pe undeva, masca este un mod de a te reinventa si de a nu te plictisi cu tine…

Dar nu numai oamenii se mascheaza pentru a-si intra in rolurile lor cotidiene. De exemplu, o zi poate fi mascata de o serie de intamplari neprevazute si totusi la sfarsit sa iti dai seama ca a fost una reusita; cum a fost prima noastra zi de drum despre care va povestesc mai jos.

In ziua de plecare, dis de dimineata in Bucuresti era intuneric si frig de oras. Vreme previzibila. Apropo, ati vazut ca frigul de oras e diferit de frigul de campie? Care e diferit de frigul de munte…

Am luat-o spre Dobreta Turnu Severin. Nu cu mult dupa ce am iesit pe sosea, un soare rosu a rasarit pe cer in zorii zilei. Stiu ca nu am visat: m-am uitat de 2 ori pe fereastra Duster-ului in care eram si l-am vazut cum il lasam in spate. Sau poate ca am visat, fiindca atunci cand am ajuns la Pitesti ningea cu fulgi de decembrie. Vreme grea de iarna suparata, cer innorat si gri. In paralel, celelalte echipe cu care am plecat din Bucuresti aveau parte de soare si caprioare. Vreme uscata si buna. Spuneti-mi voi ca nu pare ca o piesa cu masti 🙂

Inainte de Slatina, masina debusolata de timpul de Martie a cedat nervos si a luat masca masinii cu o posibila pana. Probabil de la atata zapada si miros de fum de horn care te trage la somn. Ne-am tarait pana la un service unde a fost verificata si testata. Stiti ce se intamplase de fapt? Nimic! Mecanicii au banuit ca nu poate fi vorba decat de o bucata de gheata prinsa la roti care se pierduse intre timp pe drum. Sub masca unei probleme totul era in regula…

Am ajuns dupa 8 ore la Eftimie Murgu, o comuna de pe langa Caras- Severin unde Lasata Secului se lasa cu farsaung, o ceremonie carnavelesca (ha, cand ati folosit ultima data cuvantul asta?) care ii aduna pe flacaii satului in lupta de alungare a iernii. Nu am prins traditia, din cauza abaterii la service 😀 dar am citit ca este vorba despre un fel de adunare a feciorilor comunitatii care fac inconjurul satului parodiind momente din viata omului, ca nunta si inmormantarea, sau personaje alese dupa bunul plac, in recuzita indispensabila a sarbatorii. Banuiti care e aceasta? Masca! Instrument bun cand vrei sa renunti la constrangeri de toate zilele. Sau sa sperii vremea rea.

Am innoptat la Secu, fiecare cu masca lui: Hoinaru – Cum, frate, l-au luat pe Cartu la Steaua?! Bogdana – Stau la masa fara mancare si fara strugurel, Augustin – Aprind lumanarea de pe masa doar cu ce am pe tine, Doru – E cineva de la masa care nu stie ce inseamna tauneste/ tangaj/ tascalau/ formatiuni carspice/ anastomoza? (el are o masca cu mai multe particularitati, trebuie sa il prindeti in actiune altfel trece ca un om absolut normal :P), Nebuloasa – Aveti flori si turta dulce, doamnelor!… Cititi impresiile lor de drum, si nu numai, aici.

A doua zi, adica azi, am avut parte de una dintre cele mai vitaminizante dimineti cu mult soare afara si bun de stat la plaja. Eu m-am supus pentru vreun sfert de ora pana cand am plecat spre Valiug. Pana la Herculane a urmat un drum de 2 ore plin de gheata si destul de rupt, potrivit pentru senzatii tari care te salta si te baga in scaun (mai mult te salta). Nu de alta, dar pe zapada cu Duster-ul de la Dacia e ca si cum ai sparge nucile direct intre dinti. Daca te tine :))  Apoi ne-am oprit langa Baia de Arama sa vedem lapiezuri acoperite de zapada, Podul lui Dumnezeu, unul dintre cele trei poduri naturale din lume (detalii si poze aici), si livada de stalagmite de la intrarea pesterii de langa pod.

Mai tarziu, pana la Hunedoara drumul a fost in nuante de maro si alb, mult mai asezat decat offroadul din prima parte a zilei. Spre seara ne-am dres insa cu miristi in flacari si o discutie academica. Poze pentru inceput aiciaiciaici si, din nou, aici.

Morala: Am vazut in 2 zile atata zapada cat n-am vazut toata iarna. M-am dat pe fund, pacat ca n-am alunecat!

V-a scris Alina – Sa dau cu hanoracul primit de la Petrom de pamant sa vad daca se murdareste de noroi 😀

*Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, DaciaRomtelecom, Paralela 45Igloo si Muzeul National al Taranului Roman.


Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alina Constantinescu

 

Mai multe rezultate...