Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
27 Iul 2010

Despre prietenii dati la o parte…

In fiecare zi ne trezim din vise in ambitii. Pana cand vine seara trecem prin tot atatea dorinte cate am avut inainte de a sti ca le avem. Mereu si mereu transmitem catre noi insine mesaje care ne-ar domoli orgoliul. Tinem ochii inchisi si proiectam imagini.

Uneori in imaginile noastre apar oameni. Pe unii ii cunoastem, ne sunt prieteni… Cata vreme ii proiectam in vise si ii incarcam cu energia dorintelor noastre nespuse. De ce mintea simte nevoia sa faca ordine printre sentimente? De ce iubim cu mintea noastra si nu cu sufletul in palme?

Poate pentru ca „a gandi” iti justifica alegerile si iti contra-argumenteaza greselile. In timp ce sufletul, desfigurat de o lume pe care nu o intelege, se simte mutilat si vulnerabil.

Cand oamenii care credeau ca te cunosc descopera la tine propriile lor neputinte, devine mai presus de orice autoapararea prin selectie. Incepi sa ii indepartezi pe cei care nu te mai  inteleg, pe ceilalti care nu vor sa priceapa ii lasi sa se indeparteze de la sine. Simti cum esti manipulat emotional dar te supui. Intre timp alte proiectii iti rasar in minte…

Exista in fiecare dintre noi o parte care este mereu la regim, fie ca tanjim dupa armonia trupului, voluptatea emotiilor sau un cerc social generos care sa ne absoarba problemele. Exista o mandrie de „a fi” cultivata, intretinuta si  care nu tine seama de framantarile metafizice ale unui suflet ametit. De a fi cineva…

Prietenii au grija sa te pozitioneze imediat: e tipul de la liceu, e ala cu vila, e tipa de la banca, e isteata, mistocarul cartierului, dansatoarea… O repozitionare la nivelul cunoscutilor nu poate avea loc daca nu e urmata de uimiri si intrebari sfioase. Prietenii iti vor reaminti mereu de unde ai plecat, chiar si cand tot ce iti doresti tu este sa privesti inainte. Sau spre stele…

Uneori abandonam vise. Alteori abandonam oameni. Avem nevoie sa lasam deoparte ceva din noi pentru a ne regasi sinceritatea cu care trebuie sa fim. Pentru a stabili noi coordonate, pentru a face gesturi extreme, pentru a ne ascunde, pentru a aparea… Abandonul este gestul celor care sufera. Care inca nu s-au inteles pe sine si, asa fiind, cum ai mai putea sa ii intelegi pe ceilalti?

Nu poti respira carand dupa tine rugina unui trecut personal. Nu poti inota intr-o apa statuta si lenesa. Nu te poti intoarce catre oamenii care nu te mai recunosc daca nu iti ierti greselile in fata tuturor celor care ti-au gresit.

Cand incepi sa dai deoparte, prietenia e in bataia soarelui doar o floare de cactus…

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...