Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
27 Ian 2012

Despre oamenii zgarciti

„Pentru adoratorii banilor, acestia sunt nu numai un rau care face bine, ci si un bine care face rau…” – Pascal Bruckner (din cartea mea primita de la Secret Santa). Am preluat citatul asta pentru ca vorbesc mai jos despre zgarcenia celor care speculeaza falimentul din inversunarea de a nu oferi nimic, desi stiu ca o buna colaborare presupune reciprocitate…

Cred ca oamenii zgarciti au mancat toata viata lor stafide. Da, stafide. Din acelea mici, uscate, care ti se lipesc enervant de masele si raman agatate printre gingii. Cu rigori fortate despre ideea de a lasa de la ei si cateodata chiar de a primi ceva banuind ca astfel creeaza ocazii de a fi pusi vreodata sa dea ceva la schimb.

Nu ii recunosti de la prima interactiune, fiindca tactul, calmul, istetimea ori dorinta lor nemasurata de a se lauda ii fac fie prezentabili, fie impresionanti. Neputinciosi in dragoste, ostili cu cei din jur, in realitate nu pot decat sa iti cultive latura prudentei exagerate si a unei umilinte care nu isi are rostul.

Sa-i dam omului zgarcit un rol: sa presupunem ca omul asta ar avea un conac simandicos si are nevoie de tine sa intelegi cat mai bine business-ul, modul de lucru si atmosfera din carciuma lui. Iti vorbeste despre cum organizeaza evenimentele, cum a fost ultima petrecere aici, care sunt preparatele care se dau cel mai bine din bucatarie, care se pregatesc mai greu, cati ospatari are.

E dispus chiar sa iti faca un tur al casei sa vezi bucataria, camerele, sala de mese. Iti povesteste de furnizorii lui de lup de mare si trufe si cum trimite oamenii la 6 dimineata in piata. Iti pune in brate un meniu si te roaga sa il suni peste 3 zile cand vei fi scris un text de prezentare care ii trebuie lui pentru niste invitati pe care vrea sa ii cheme la masa. Iti explica ce le va pregati si te roaga sa pui vorbele lui in fraze frumos curgatoare si voluptoase. Iar textul trebuie scris in engleza, ca niste CEO importanti urmeaza sa ii calce pragul.

Te blochezi la felul de baza, cand nu intelegi daca muschiul de vita este pe pat tagliatelle de dovlecel si rosii uscate cu rozmarin ori muschiul este decorat cu rozmarin si asezat pe legume. El nu pricepe de ce nu intelegi ori ce diferenta este, insa tu stii ca nuanta asta in engleza se traduce diferit. La desert iarasi ai o problema fiindca habar n-ai cum arata dantela de migdale crocante si fiindca tu ai un creier senzorial lucrurile ar fi fost mult mai simple daca vedeai, atingeai, gustai si miroseai toate sofisticariile propuse.

Insa omul nostru, caruia tu ii faci un serviciu, nu este dispus sa piarda pentru tine 50 de grame de muschi si o lingurita de desert, fiindca ar fi pierderea lui pe care nu o poate recupera. Dar vrea sa ii intelegi mancarea si sa scrii despre ea…

Acum sa presupunem ca omul nostru zgarcit vinde niste bomboane. Unele foarte noi pe piata cu strat dublu de caramel. Si are nevoie de tine sa cunosti produsul asta cu toate particularitatile lui ca sa poti sa il prezinti in niste brosuri. Incerci sa iti intri in stare, sa descrii caramelul asa cum nimeni nu a mai facut-o pana acum dar comunicarile tale au doar gust de carton uscat…

Nu te paraseste bunul simt si ii transmiti subtil ca ar cam trebui sa vezi macar cum arata ambalajul ala ori ce scrie pe eticheta… Omul isi increteste nasul si spune ca ala e un produs premium, foarte scump si deci imposibil sa faca risipa. Cu toate astea el asteapta de la tine sa intelegi foarte bine ce are el de vanzare. Intr-un final iti da un pachet. Cand ti-l intinde in mana simti deja bucuria in varful lumbii, dar omul nostru te priveste in ochi si iti spune: „Pune-l la vedere la tine pe birou si nu te atinge de el. Poate il vad colegii tai si facem niste vanzari”.

Oamenii zgarciti nu cunosc linistea si placerea de a cumineca. Inversunarea lor devine searbada fiindca nu si-au lasat vreodata simturile in voia desfatarii. Si orice mic cadou smuls din bruma lui de generozitate nu ar fi decat o palma oferita pentru a te obliga sa raspunzi intereselor lui.

Oamenii zgarciti nu vor face niciodata social media. Pentru ca ei considera interactivitatea ca pe o amenintare  la serviciile si produsele lor pe care nu le vad niciodata impartite ci doar vandute cu bani…

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...