Alina Constantinescu

Moti, pisica de apartament
14 Dec 2016

De ce o iubesc foarte mult pe Moti

În această săptămână am tot auzit voci. Poate că vor să mă facă conștientă de ceva important, dar cel mai adesea am auzit „miiiiiii-au dispărut jucăriile”, „vreau să-ți zic miiiiiiautivele mele”, „mie nu-miiiiiiiiiau convenit deloc plecările tale”. Mă rog, am înțeles ideea.

Așa că m-am gândit mai bine și după ce mi-am vărsat frustrările pe fluturi, am deschis o sticlă de Prosecco și am convenit că o să îi spun cât de mult o iubesc. În primul rând, pentru că mă pupă în fiecare dimineață și așteaptă să mă trezesc. Iar dacă nu mă trezesc, nu-i bai, că oricum mă trezește ea. Și am zis că nici măcar nu obosește? Ar fi ușor să credem că promite mai mult decât face, dar ea face exact ceea ce zice că face: știe să ceară foarte clar ce are nevoie și să se facă auzită.

În această poveste, ea e cea care vine de fiecare dată să ne jucăm chiar dacă eu nu-i dau de fiecare dată ceea ce are nevoie. Până acum cel mai mult îmi place când vine să se culcușească lângă mine. Toți vrem să ne culcușim și să fim alintați. Nu mai insist, iată, Moti, de ce te iubesc:

Că nu ai stricat niciodată nimic cu reavoință.
Că ai un super instinct: știi exact unde să vii să te așezi, la ce ușă să bați, ce trebuie să zici.
Că ești singura pisică pe care o știu căreia îi place să se joace cu migdalele. Crude.
Că atunci când ai ochii cârpiți de somn și eu te trezesc, tu te uiți cu ochii mari și te miaaaunezi.
Că faci multe, foarte multe fețe, ba că-ți place, ba când nu-ți place.
Că ești suuuuuuuper blândă.
Că nu mi-ai reproșat niciodată când nu-ți curăț litiera seara.
Că știi să îți deschizi singură ușa de la dulap și să te culci acolo.
Că ești ultra-selectivă: guști și doar dacă ceva e foarte bun ceri mai mult.

Și, Moti, ca să fim sincere până la capat, lasă-mă să îți zic și ce mă enervează cel mai tare:

Că speculezi chestia asta cu cititul cărților și le citești înainte mea chiar și pe alea care îmi plac.
Că ai chef de bobițe de fiecare dată undeva între patru și șase. Dimineața.
Că te culci înaintea mea și te trezești atunci când vreau să mă culc și eu.
Că mi-am adus aminte că ai spart o sticlă de Limoncellino.

Și nici măcar nu-s convinsă că lista e completă. La fel cum nu-s sigură că îmi place sau nu că ești doar o pisică de apartament.

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

7 Comments

 

Mai multe rezultate...