De ce fac barbatii ceea ce fac?
Barbatii, acesti eroi din viata oricarei femei, se pare ca isi afirma barbatia prin trei lucruri simple: ce sunt, ce fac si cat castiga. Spre deosebire de femeia care e o mecanica fluida/ complicata/ hormonala, barbatul zice despre sine ca e mult mai simplu. Uneori simplist. Dar intodeauna logic.
El isi defineste barbatia prin realizarea propriilor vise. Chiar si in cazul in care inca nu le-a finalizat, pentru a fi barbat el trebuie sa fie implicat in concretetea planurilor sale. Dar barbatii isi urmeaza visele nu numai pentru ca ele sa prinda viata ci si pentru ca se judeca pe ei insisi in relatie cu ceilalti barbati. De aceea, indiferent de mijloace, pentru un barbat conteaza doar sa ajunga acolo unde isi doreste.
Dincolo de ambitia din aceasta stare afectiva, influentata si sustinuta de judecata celorlalti barbati, un barbat simte nevoia sa fie vazut. Nu doar de barbatii in raport cu care se defineste, cat mai ales de femeile pe care si le doreste. Fiindca un barbat care isi doreste sa fie cel mai bun stie ca asta este catalizatorul eficient cu care poate impresiona si in final cuceri o femeie. Asadar, barbatul se concentreaza pe scop, a carui finalitate trebuie sa fie un premiu. Pentru el motivarea sta in recompensa, iar acest tip de comportament este scris in orice ADN masculin.
In cazul in care barbatul este realizat si s-a definit clar prin ceea ce este, ce face si cat a acumulat, premiul lui este femeia pe care vrea sa o cucereasca. Fie ca o iubeste sau nu, el se va stradui mai mult in raport cu ea, atunci cand se simte special si recompensat. Iar timpul, efortul de a fi eleganta, zambetul sau vorba buna oferite de ea lui nu sunt altceva decat variante de a fi astfel rasplatit si complimentat. Dar barbatul nu lupta pentru recompense, el vaneaza pentru trofeu!
De aceea cand are planuri cu o femeie un barbat actioneaza, dar, desi barbatii au mereu un plan, nu mereu sunt dispusi sa plateasca pentru ceea ce cauta. Cu atat mai mult, in jocurile pe care le practica, el are nevoie de la bun inceput de regulile dupa care se fac jocurile. Nu doar pentru a-si da seama daca e pregatit de provocare dar si pentru a vedea cat trebuie sa investeasca in solicitarile unei femei, evaluand daca este sau nu costisitoare pentru el. Posibil ca a oferi respect/ atentie/ intelegere sau afectiune unei femei careia ii doreste intimitatea sa fie un pret considerat de el prea mare de platit. Si atunci, din partea lui, jocul este lipsit de tandrete, timp si resurse.
Este evident ca asteptarea nu are rost pentru un barbat: el stie ca e antrenat sa ofere iar femeia e educata sa primeasca. Si, desi vazut ca irelevant, sunt mai putine cazurile cand un barbat va cruta timpul asteptarii cerand, si incomparabil mai multe cele in care se va juca asteptand. Asteptand ca standarde si cerinte sa ii fie impuse. Barbatii fac ce vor ei cand nu au reguli clare/ simple/ intelese dupa care sa joace, dar femeile pare ca fac ce vor ele mereu. Cu toate acestea, un barbat se va spala mereu pe maini intr-o relatie, si cu atat mai lejer intr-o nonrelatie, atunci cand o femeie nu stie, nu vrea sau nu poate sa isi negocieze cat refuza si cat ofera, cat e pregatita sa dea si cat primeste.
Tocmai de aceea, constient ca in jocul acesta nu el decide cu adevarat, un barbat va face tot ce poate pentru a convinge o femeie ca merita beneficiile ei fara a mai trebui sa dovedeasca acest lucru. Barbatul este in primul rand infidel pentru ca poate! E infidel si atunci cand nu a devenit asa cum vrea si cum trebuie sa fie si cand nu-si da seama cum va reusi stand doar cu o singura femeie. Insa intodeauna barbatul va accepta cu usurinta sa fie intim cu alta femeie fiindca vede in asta un mod de a se relaxa si fiindca stie ca intodeauna se va gasi o femeie care va vrea sa se culce cu el!
Daca dragostea unei femei e calda, romantica, rabdatoare, neconditionata, dulce, emotionala, inimoasa, felul in care iubeste un barbat e puternic, fascinant si dens ca untul rece. Femeile iubesc irational, fac greseli, sparg conventii, enerveaza, insista. Dar acest mod ciudat si ilogic al lor de a iubi a trecut demult testul timpului. Un barbat iubeste simplu, direct, afisandu-se cu femeia la care tine si revendicandu-i public un rol, pe care il expune in fata celor importanti pentru el. Cand vrea sa se simta util barbatul ofera femeii ceea ce ii trebuie si are nevoie, desi instinctiv nevoia lui este de a o avea fara alte fandoseli.
Si in aceasta mecanica sexuala, dintr-o relatie sau din afara iubirii, un barbat nu va vorbi sa se descarce ci in cel mai bun caz sa rezolve problema. Nici nu va raspunde la intrebari ci in cel mai bun caz va da solutii. De cele mai multe ori nu va vorbi deloc, intrucat pentru el discutia de dragul discutiei e irelevanta. Si desi o discutie premeditata le indica o problema iar „trebuie sa vorbim” e pentru barbati cum e usturoiul pentru vampiri, un barbat experimentat va sti sa descifreze starile afective ale unei femei de care o va deposeda in primul rand prin dialog. Uneori nu zicem nimic pentru ca nu stim, dar se intampla si sa nu zicem nimic pentru ca ajungem sa stim prea multe.
Cu putin sau cu prea multe, pentru a intelege barbatii trebuie sa discuti pe terenul lor! Dar daca solutia pare simpla, drumul pana acolo e anevoios! Nu intotdeauna ne displac jucatorii, dar mai mereu ne displace jocul cand e cinic, dur si urat!
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.