De ce ai indoieli?
Am vrut sa pun intr-un mail ceea ce urmeaza sa cititi acum, dar m-am razgandit. Nu am raspunsurile pentru provocarile profunde pe care ni le ofera viata insa, poate, unii dintre voi se vor regasi in starile de mai jos iar vorbele care urmeaza le vor fi pansamentul de care are nevoie… sufletul lor.
Intrebarea la care ma gandesc este cat se poate de complicata: de ce daca alegi cu inima nu te poti bucura de alegerea ta si de ce ai indoieli? Cu cat stiu acum, cu cat am mai citit si cu cat inteleg eu lucrurile, fara a avea pretentia ca as cunoaste raspunsul la intrebarea asta, pot sa spun asa: noi ne impartim viata in alegeri facute cu inima si alegeri facute cu capul. Cand alegi cu inima, simti ca faci ce trebuie, te simti echilibrat, increzator, impacat, fara nicio apasare. Esti „incarcat” doar de sentimente sanatoase, cum ar fi apreciere, recunostinta, multumire si bucurie. Nu calculezi cum te va impacta acea alegere pe termen lung ori care e costul de risc. Esti pur si simplu multumit cu alegerea ta.
Pe de alta parte, cand alegem cu capul incepem sa comparam. Mintea nu ne ajuta de fiecare data sa dezvoltam relatii benefice cu ceilalti. Dar ne ajuta sa intelegem de ce am facut alegerea, care sunt beneficiile si confortul pe care ni le aduce acea alegere si ce pierdem daca renuntam. Si cred ca aici e declickul: cand iei in considerare sa renunti la ceva, mintea ta iti spune ca asta inseamna un esec iar orgoliul incepe sa tipe de durere si in momentul ala apare frica. Frica aduce in acelasi pachet teama, deznadejde, indoiala, nesiguranta. Toate aceste senzatii sunt produse ale gandurilor. Si aceste senzatii produc energie in corp. Este vorba de energia data de frica si indoiala.
Acum, daca noi jucam in liga celor care de o viata au facut alegeri rationale, energia mintii va fi mai puternica. Implicit frica si indoiala vor aparea mai des. Puterea inimii va fi foarte mica, pentru ca nu am antrenat-o ori educat-o. Deci, implicit energia iubirii si a increderii va fi sincopata, nu va fi un flux continuu.
Poate ca ce am spus pana acum e oarecum pamantesc si logic, insa lucrurile nu se limiteaza aici. Emotiile, de orice natura ar fi ele, nu depind de ceea ce se intampla in exteriorul tau, ci de felul in care tu procesezi energia. Alegi cu inima, inseamna ca energia cu care lucrezi in corp e cu iubire si incredere, alegi judecand lucrurile, procesezi energie incarcata de frica si indoiala.
Nu am zis-o eu dar asta cred: relatiile semnificative, profunde nu se pot forma usor. Cer efort, rabdare, curaj, iubire si incredere. Si necesita exploarea sinelui. Si asta e partea nasoala: ca lumineaza temerile si rascolesc in tine partile ascunse, dureroase si rusinoase. Si nu te poti relaxa in propria alegere si esti cuprins de frica si indoiala. Atat de greu e!
PS. Mi-a mai venit un gand: de ce unele persoane te pot face sa ai inima deschisa si simti cum mintea ta se calmeaza si te poti relaxa in preajma acelui om chiar fara sa il cunosti, iar in alte cazuri, sunt persoane care te fac sa te simti in permanenta intr-o stare de auto-aparare si care te epuizeaza, fara sa aveti ceva personal de impartit?
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.