De cate ori ai (fost) inselat?
Ma simt inselata cand nu-mi spui ce gandesti de teama ca as reactiona inadecvat. Desi e ciudat, nu, ca iti e teama tocmai de ceea ce astepti de la mine, fiindca eu nu reactionez agresiv decat in cele mai crunte momente de foame sau dupa nopti nedormite. Si in cazul asta, e o reactie la conditia mea si nu la tine.
Ma simt inselata cand nu imi spui ce te framanta, ce nu-ti convine, ce te sperie, ce te-ar face sa zambesti. Cand nu indraznesti sa iti arati sufletul gol si sa elimini din discutiile noastre tonul cu care parca imi poruncesti desi ai grija sa rostesti „te rog”.
Cand nu imi ceri ajutorul desi stii ca te-as putea ajuta, ma simt inselata. Iar cand crezi ca pentru mine e simplu, fiindca asa pare la prima mana, sau imi ceri ceva in care nu ma mai regasesc, fiindca inca ma mai vezi cum eram cand am inceput sa ne cunoasteam, simt din nou ca ma inseli.
Cand sari peste parerea mea, cand nu ma ajuti sa imi duci cu cativa pasi inainte intentiile mele in care de putine ori am incredere, cand ma responsabilizezi pentru alegerile tale pe care le faci ca vrei, cand iei decizii pe termen lung in ce te priveste fara sa ma anunti… In toate aceste situatii simt ca m-ai inselat, desi poate nu ti-ai dat seama!
Am simtit asta si cand nu mi-ai spus la timp ca ma placeai si ca ma considerai frumoasa, fiindca tocmai pentru ca nu am auzit asta de prea multe ori m-am vazut urata, nedemna, neputincioasa, saraca, umila. Cand mi-ai dat de inteles ca ma vrei fara sa imi marturisesti ca alegerea ta e una contextuala si m-ai lasat sa imi fac vise care nu isi aveau rostul si locul intre noi, da, si atunci m-am simtit inselata!
Dar stiu ca, la randul meu, insel si eu! Fiindca asa am crescut si astea mi-au fost experientele! Insel pentru ca am nevoie sa ma cunosc pe mine si sa aleg oameni si situatii care imi transmit stari dintre cele mai diverse. Insel cat sa inteleg ca trebuie sa pun mana si sa-mi iau ce cred eu ca merit atunci cand dorintele incep sa imi apara. Fiindca dorintele mele sunt sofisticate si hormonale, iar alteori am doar nevoi nude care nu isi gasesc satisfacerea intr-un singur om, oricat de amabil, de bun, de intelegator si de sensibil ar fi. E nevoie de oameni diferiti pentru fiecare nevoie diferita pe care o ai, cu riscul asumat ca unul dintre noi toti cei implicati sa se simta la un moment dat inselat…
Si, da, am inselat chiar acum doua seri! Eram intr-un atelier discret, cu ochii pe o fusta lunga de matase neagra, lucrata manual, si in timp ce am luat-o in mana si am atins-o m-am uitat lung, cu dispret, cu convingerea ca as fi imbratisat de fapt o pereche de blugi rupti la mana a doua, chiar de fata cu modista care lucreaza articolele in functie de dimensiunile si dorintele clientilor. Cu toate astea, ieri m-am gandit doar la senzatia aia fina de matase si cum mi-as simti tot trupul infasurat doar in matase naturala…
Pana acum am fost inselata de fiecare data cand nu mi-am asumat sa fiu responsabila cu mine. Si cred ca si de aici incolo voi mai insela ori de cate ori voi fi invadata de alegeri!
*Atelierul discret se numeste Portobello Stradale si e un magazin simplu unde haine din bumbac, matase sau lana sunt lucrate la vedere. Principalul articol vestimentar este tricoul simplu de bumbac, alaturi de rochii, fuste si jachete care pot fi modificate dupa personalitatea fiecaruia sau dupa ocazie. Am gasit sincera parerea Nadiei Popescu, proprietara magazinului: „Nu pot spune ca am fost vreodata fascinata de moda si nici nu numesc ceea ce fac creatie de moda.” Asa ca daca va plimbati pe langa Ateneul Roman intrati sa aruncati o privire si vedeti daca v-am inselat sau nu 🙂
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.