Daca poti, sa ma ierti pentru tot…
Sa ma ierti cand te-am mintit si nu ti-am spus lucrurile asa cum s-au intamplat ele! Aveam nevoie sa ma confrunt cu propriile limite ca sa simt libertatea inimii si, in acelasi timp, sa evit diferenta colosala intre ceea ce vedem la fel si stiu ca interpretam diferit.
Sa ma ierti pentru toate refuzurile mele bezmetice de a incerca sa fac bine cand totul era rau. Atat am putut sa fac, in lipsa unui mod inteligent de a lua decizii.
Sa ma ierti pentru toate gesturile extreme si disperate pe care le-am facut, si de care iti e rusine. Asa mi-am trait eu zapacelile personale, in cautarea afectivitatii si a echilibrului.
Sa ma ierti pentru delasarea si indepartarea mea, cand tu ai fi vrut sa stam de vorba! Asa am ales sa tin ce simt in mine, pentru ca eram intr-o pauza de disponibilitate si de ganduri frumoase.
Sa ma ierti pentru necorectitudine, inselat si minciuna. Intentiile mele au fost sa ma feresc de toate manifestarile pe care le-ar fi adus durerea sufletului si sa evit cat pot neputinta mintii de a descifra in profunzime lucruri care, dupa o rigoare morala, n-aveau voie sa se intample pana mai ieri.
Sa ma ierti pentru alegerile mele pentru care nu am vrut sa-mi asum responsabilitatea si care au scos din tine o fiinta razbunatoare si suparata, plina de ura si tensiune, care e pusa pe scandal, critici si alte certuri. M-a blocat groaza de ma gandi ca vei considera experientele mele niste greseli care iti vor oferi placerea sa ma judeci si sa ma desfiintezi in fata tuturor celor care ma cunosc.
Sa ma ierti pentru toate jignirile pe care ti le-am adus si opiniile mele gresite fata de tine. Au pornit din convingerea atat de superficiala ca si tu si eu gandim si iubim la fel, alimentata de multa suferinta si pe alocuri de ratacirea personala a criteriilor.
Sa ma ierti pentru toate situatiile cand am lasat intre noi defectiunile personale si am pus pe umerii tai toata vina si infrangerea. Nu am stiut cum sa imi inving la timp neputintele proprii si nu suport si nu pot intelege cum dintr-o iubire ce parea rezistenta s-a ales praful iar sentimentele care odata ne-au adus impreuna, azi sunt atat de diferite.
Sa ma ierti pentru tendintele mele ridicole, prafuite si inutile in gandire. Mi-a fost mai usor sa te acuz si sa refuz explicatiile, fiindca stiu ca nu ma voi putea impaca niciodata… cu gestul despartirii tale.
Si sa ma ierti ca prin tot ce am facut, am gandit si am simtit, ti-am refuzat dreptul unei imediate abordari demne. Chiar daca nu-ti voi recunoaste vreodata, toate lucrurile oribile, ridicole si neadevarate, pe care mi le-am inchipuit ori de care am fost in stare, fara sa stiu ce fac, nu-mi vor aduce oricum un final fericit si nici nu ma vor ajuta sa pot sa traiesc mai bine dupa atata suferinta…
Cate am scuti daca de fiecare data cand nu putem sa spunem ceva mai frumos decat tacerea, am avea forta doar cat sa ne cerem iertare. Fiindca fiecare dintre noi e liber sa isi foloseasca dreptul la fericire…
PS. Inspiratie pentru asezarea cuvintelor din foarte multe articole citite aici. Multumesc!
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.