Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
27 Oct 2011

Cum imi explic pofta de paine?

Conform medicinii ayurvedice, constitutional sunt predominant tipul Vata Dosha, care pe scurt e dominat de elementul aer si caracterizat de senzatia de foame, digestie neregulata, tendinta de piele uscata, inclinatie spre griji, sensibilitate acuta, memorie buna pe termen scurt, abilitate deosebita pentru entuziasm.

In Ayurveda, pielea este organul de actiune si de exprimare, caruia eu ma straduiesc sa ii inteleg modul in care actioneaza si reactioneaza pentru ca sufar de o forma de dermatita de foarte multi ani si careia nu i-am gasit cauza adevarata si prin urmare nici vindecarea. Stiu ca substantele aplicate pe piele (creme, lotiuni, uleiuri, parfumuri) sunt absorbite si trec in sange, unde se acumuleaza sub forma de toxine (daca ceea ce folosim nu este 100% organic, natural).  Si de cele mai multe ori o infectie la nivelul pielii e cauzata (si) de acumulare de toxine in sange. Nu insa doar din cremele cu care ne dam pe corp cat mai ales din ceea ce mancam.

Deci pielea reactioneaza la ceea ce mancam. Uitati un exemplu: mie imi place sa beau lichide calde. De multe ori comand sau beau doar apa de ceai. Pana nu demult nu am avut o explicatie, constientizam doar ca imi da o stare de bine. Tot cautand sa inteleg de ce, am aflat ca apa calda stimuleaza in fapt metabolismul pielii.

Revenind la ideea din titlu, din adolescenta recurent am simtit nevoia sa mananc paine (si branza, dar nu la ea ma voi referi mai departe). Nu m-am intrebat niciodata de ce, am pus asta pe seama obisnuintelor din familie. Si totusi…

In realitate, carbohidratii din paine elibereaza in creier serotonina si deci dau o stare de bine. Din acest punct de vedere, painea este un mare calmant psihologic. In plus, aluaturile cu drojdie induc fermentarea si elibereaza acid lactic. Acidul lactic incetineste evacuarea gastrica… Asa cum eu am natural tendinta de a incetini lucrurile.

In Ayurveda painea si pastele sunt considerate alimente grele (prin opozitie cu cele uleioase ori calde) iar eu ca element de aer (si prin natura zodiei) am tendinta sa ma agat de lucrurile care sa imi ofere stabilitate. Prin urmare, gasesc ca painea este pentru mine un fel de sedativ care ma intoarce in perioada copilariei (deci in confort si protectie) si de care ma folosesc pentru a-mi ascunde vulnerabilitatea. Instinctiv, asociez painea care imi e draga cu dragostea materna, cu bunatatea si generozitatea (a rupe dintr-o paine intreaga e un gest de impartire/ comuniune/ interactiune cu mediul).

Acum, care e legatura dintre nevoia mea obsesiva de a manca paine si o problema de piele? La baza alegerilor noastre pentru ceea ce mancam sta o nevoie emotionala. Iar cand avem probleme nerezolvate emotional, este foarte la indemana sa alegem alimentele care ne alina mental fara a ne asigura o varianta sanatoasa pentru corp.

Pielea de tip Vata este foarte elastica dar si foarte sensibila si cu tendinta ridicata de uscare, fiindca individul de tip Vata face mai intai experienta lumii exterioare prin pipait (am un creier care gandeste in senzatii, intotdeauna trebuie sa „simt” lucrurile pentru a le intelege). Mai mult decat atat, nu e doar un simplu organ ci un loc unde se manifesta cele mai mici modificari de ordin mental, fizic si psihic. Fiecare celula pastreaza memoria a ceea ce a trait: inregistreaza si reactioneaza la emotii si la evenimentele de care avem parte. Deci o problema la nivelul pielii are cauze in modul in care gandim, reactionam la probleme si interpretam lucrurile.

Propriul corp stie primul ce nevoi avem si ne transmite niste semnale pe care uneori noi le decodam din pofte. In incercarile mele de a-mi constientiza poftele eu ma ghidez dupa aceste senzatii naturale desi nu intotdeauna reusesc sa ii ofer corpului meu ceea ce are el cu adevarat nevoie, fiindca eu interpretez pofta asociind-o cu gusturi pe care deja le-am incercat si stiu sa le identific. Poate am nevoie de vitamina C, insa daca nu am mancat niciodata macese nu voi decoda aceasta nevoie printr-o pofta de macese ci pentru ceva similar la gust si familiar mie, de exemplu pentru niste bomboane Skittles.

Pe de alta parte daca ne alegem alimentele in functie de reactiile corpului, pot trece ani pana sa renuntam la ceva ce in timp se dovedeste ca ne face rau (nu renunt la fast-food dupa un weekend, un an sau 10 ani, decat cand observ ceva rau la nivel personal). Daca in materie de ce mancam alegerile sunt palbabile, gandurile si emotiile care ne influenteaza sanatatea sunt greu de controlat. Cum e mai bine sa facem pentru a fi mai constienti ce energii lasam sa vina spre noi si ce energii transmitem?

*In fiecare zi de joi, pun pe blog un post despre food & health, in incercarea de a lamuri ca gandurile si emotiile noastre nu sunt independente de ceea ce alegem sa mancam. Aceste posturi sunt stranse si pot fi citite in sectiunea Sanatate.

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...